Mi-am călcat inima în picioare,
Mi-am ucis tresărirea de-aripă
Te-am zărit visul meu blând și mare,
Te-am zărit, te-am privit doar o clipă,
Un moment am crezut că mă-înșel,
Am crezut un moment că visez,
Mult prea trist este, deci nu e el
E-un miraj sau poate aiurez...
Ai trecut la trei pași depărtare,
Am întors capul să te privesc,
Ești prea trist, mult prea trist, de ce oare
Zâmbetul de pe chip nu-ți găsesc?
Mă întreb, oare cine-a-îndrăznit
Zâmbetul de pe chip să-ți răpească?
Râsul tău, cristalin, ți-a răpit,
Ești prea trist, frunza mea cea albastră...
Poate ai fi zâmbit, de-ți ieșeam,
Doar o clipă, o clipă în cale
Îmi zâmbeai, oare, dacă-ți zâmbeam?
Spune-mi visul meu blând, scump și mare!
Postări
Felicitări !
RăspundețiȘtergereSoarta ne ZÂMBEŞTE doar prin PARTICIPAREA noastră efectivă la VIS !
Visul doamnei Dana Pătraşcu, acum concretizat ... continuă !
Căci MEREU suntem la început !
~
Cu stimă !
Cornelius, :)
PS: ... am link, am agrafă, am Banner, am Listă Blog; toate converg spre "O PICĂTURĂ DE SUFLET" ~,
Mulţumesc frumos domnule Roşca!
RăspundețiȘtergere