Praf

Ceva mă înspăimântă peste poate

când ploile de stele se pornesc,

petale de-ntuneric plâng pe coate

deșurubând sistemul omenesc.

Aș pune punct în clipa următoare

dar știu să mă strecor printre ciulini,

știu să adun firescul la-ntâmplare

domolind stropi cu-otravă plini.

Din tot ce naște timpul, nu m-apasă

nimic, firescul zace căptușit,

păcat că mor poveștile și lasă

în urma lor doar praf nedeslușit.