Nimic nu mă doboară!

Ţi-am dat iubirea mea curată,
A fost probabil prea puţin,
Dar dragostea adevărată,
Singură n-am cum s-o întreţin
Ţi-am dat inima mea, pe care
Ai luat-o peste tot cu tine,
Chiar te-am iubit..., cu disperare,
Scăldată-n lacrimi cristaline,
Ţi-am dat doar ceea ce se simte,
Nu ce se vede, ai dreptate...
Eu te purtam adânc în minte
Şi-n suflet. Ai vrut libertate?
Ţi-am dat-o, chiar de sângerez
Iar rana doare, arde, seacă...,
E prea târziu să mă-ntristez,
Dragostea ta a fost o joacă...
O altă şansă nu-mi cerşi,
E prea târziu să ţi-o ofer!
Ţi-am dat tot, însă... nu mai ştii...,
Ai otrăvit-o-ntr-un mister.
Ţi-am dăruit suflet curat,
Scăldat în lacrimă de dor.
Sunt goală, s-au epuizat
Şansele pentr-un trecător.
Ochii tăi verzi, doriţi în noapte,
În suflet n-au ştiut privi.
Iar dacă nu vezi de departe,
Sufletul nu mi-l mai strivi!
Nu încerca seară de seară
Inima să îmi răvăşeşti,
De-acum, nimic nu mă doboară!
Chiar de-ai să-mi juri că mă iubeşti!

Glasul tau

Cu glasul tău m-am liniștit,
Cu glasul tău m-am răsfățat,
Chiar dacă astăzi n-ai venit
Cu glasul tău m-ai înălțat,
Cuvântul tău mi-a readus
Zâmbetul pe buze din nou,
M-am simțit printre stele sus
Când mi-ai șoptit, iubitul meu.
Visul în minte-mi stăruia
Când m-ai sunat din nou spre seară
Lumea toată era a mea
Iar seara e mult mai ușoară.
Cu glasul tău alt vis sosește,
Cu glasul tău mă voi hrăni,
Cuvântul tău mă-nveselește
În orice noapte, seară, zi.

Noaptea cea mai lunga

E noaptea cea mai lungă,
În picături se scurge,
Ochii-ncep iar să-mi plângă,
Dorul tău prea mă-înfrânge,
Secunda se transformă
În ani şi secol chiar,
Noaptea-i deja diformă
Şi luna în zadar
Străluce peste mine
Trupul lin luminând,
Dorul tău pentru mine
Sălăşluieşte-n gând
Deşi-s stele o groază
Şi toate îmi zâmbesc
Inima îmi vibrează
Şi prea mult te iubesc.

"Nu te grăbi"

Priveam aseară-într-un târziu,
Priveam... în gol... nici nu mai ştiu
La ce priveam, însă, ştiu bine
De fapt...că mă gândeam la tine.
Şi îmi doream atât de mult
Doar o secundă să te-ascult,
Să te privesc, să te ating,
Dorul ce-l aprig să mi-l sting
Doar cu-o privire aruncată
În ochii tăi, însă curată
Şi limpede cum e oricând.
Priveam în gol, cu tine-n gând
Şi mă gândeam... când vei veni
Ce mi-am propus, voi reuşi?
Voi reuşi să nu vibrez?
De n-am să pot...cum să-ncetez?
Cum voi putea...să nu-ţi spun oare
Că tu eşti raza mea de soare,
Când ochii mei...şi gura mea
Şi palmele-ţi spun...altceva.
Cum voi putea, să mă abţin,
Să-ţi dau iubire mai puţin?
Doar pentru-a nu te sufoca,
Cînd ard mai rău ca flacăra?
Deşi ţi-am spus "nu te grăbi"...
Nicicând, în suflet, nu vei şti
În clipa-aceea ce-am simţit,
Dar...am oftat... şi...le-am rostit.

Aceste zile vom strivi.

Trec zilele, trec greu, uşor,
Mult a fost, puţin a rămas,
Ne coacem sufletul de dor
Şi ne hrănim c-un vers, c-un glas,
Cu un cuvânt scris sau rostit,
Topind zilele care mai sunt,
Doar câteva, dar infinit
Parcă devine-orice minut
Ce încă ne mai stă în cale
Şi paşii nu ne-mpreunează
Mi-e dor, să simt brațele tale,
Sufletu-n flăcări îmi vibrează,
Gându-mi zboară l-acea secundă
Când ochi în ochi ne vom privi,
Vom păşii amândoi pe-o undă
Şi-aceste zile vom strivi.

BINE CĂ S-A SFÎRŞIT!!!

Nici acum n-am priceput
De ce anul ce-a trecut
Şi mai are două zile
S-a purtat aşa cu mine,
Cu ce oare i-am greşit?
De muncit? chiar am muncit...
Medicale nu mi-am luat
M-a durut, dar m-am văitat,
Nimeni nu m-a auzit...
Şi-am zîmbit, plîns....iar zîmbit...
Bine că s-a terminat!!!
Anu' ăsta-am divorţat,
Am lăsat un alcoolist,
Acum plînge şi e trist
De abia acum regretă
Că n-are bani de-o brichetă,
Însă cînd avea de toate
Ne certam şi zi şi de noapte...
Dar, a trecut în sfîrşit.
Nu cred c-am înnebunit,
Sau.... cel puţin aşa sper.
Voi ce ziceţi? dar sincer
V-aş ruga să-mi daţi răspuns!
2009 s-a scurs
În sfirsit....2010
Va fi an de .... nota 10
Ştiu şi simt c-aşa va fi....
În ianuarie voi zîmbi
Şi nu numai....fericită
Voi fi....fiindcă sunt iubită
De un suflet cald şi blînd...
Deci, sunt doar cu el în gînd
Chiar dacă-acum e plecat,
Va veni, nu m-a uitat,
Nici eu ....anul s-a sfîrşit....
Iar eu ........m-am îndrăgostit!!!
Şi-îl iubesc pe zi ce trece,
Mai mult....iar 2010
Tuturor vreau să v-aducă
Iubire, dragoste multă!!!!!!!!!!!!!!

Câte lacrimi am vărsat?

Câte lacrimi am vărsat?
Nu mai ştiu, n-am numărat,
Să le şterg? n-am reuşit,
Nici acum nu s-au sfârşit,
Toate gândurile mele
Se îndreaptă doar spre stele,
Le imploră neîncetat
Să te-aducă neapărat,
Seara de-abia a venit,
Sper să adorm în sfârşit,
Ca şi-n noaptea ce-a trecut
Să te visez, dar mai mult,
Printre vise să-mi şopteşti,
Ca şi ieri, cât mă iubeşti .

M-aş muta pe-altă planetă....

Voi, cei ce striviţi iubirea ca pe-o muscă cu-o paletă,
Vă jucaţi cu sentimentul...mai bine pe-altă planetă
M-aş muta, să joc un teatru fără spectatori sau scenă
Decît să jonglez cu viaţa şi-n suflet să am...cangrenă...
Voi, toţi ce cumpăraţi clipa din piaţă, de pe cântar...
Şi-o trăiţi, chiar dacă-n urmă aţi lăsat un gust amar,
Ne clipind măcar odată...fără un strop de regret
Şi nu v-apasă trecutul... nici cel bun, nici cel defect,
Sincer vă spun, fără teamă...mi-aş dori ca voi să fiu
Însă pentru mine este...înc-odată ...prea târziu.
Eu teatru nu pot juca...eu pun suflet în iubire
Aşa sunt orice aţi face, chiar dacă n-am fericire...

DEDICATIE UNUI PRIETEN BUN

Nici nu visezi ceea ce faci...
N-ai timp? Nu vezi? Nu vrei sa vezi !
Cu vocea ta , tu le dezbraci...
Le duci...Întorci şi le distrezi ,
Le mângâi, le ridici spre nori
Şi le scufunzi în praf de dor
Le-arunci în lanul plin de flori...
Spre curcubeu le porți în zbor,
Pe-aripi de vis şi de culoare
Le-absorbi din visul lor plăcut ,
Le porţi alene către soare
Cu vocea ta...Ai priceput?
Nu te gândești ceea ce faci?
Nu te gândești că le-fierbânții?
Doar n-ai de gând de-acum să taci,
De teamă să nu scoți din minți...
Suflet...sau suflete pustii,
Ce vocea ta le-înviorează
Seara cu stelele-argintii
Şi totu-n jurul lor dansează ?
Doar n-ai de gînd după cortină
Să te retragi de-acum grăbit?
Eu?Port cumva aici vre-o vină?

Te rog ! răspunde-mi lămurit!

Mă gîndesc ...

Sigur este un motiv
Ești prea calm, prea cald, tardiv
Îmi e gândul, știu prea bine
Dar... n-am încredere-n tine!
Pentru c-am avut în ei...
Şi au devenit mișei.
Oare fiindcă i-am atins ?
De aceea s-a prelins
Masca ce-o purtau firesc
Cum să nu mă mai gândesc ?
Când viața e-aşa de scurtă
Şi-absolut tot ce se-întâmplă
Mai mult doare , mai mult seacă
Decât vre-un cuvânt să-mi...placă
Iar dacă... acum, tu ești
Om, mâine poți să lovești.
Eu nu știu să mă feresc
Şi de-aceea... mă gândesc .

Vreau coşmarul să dispară!

Vreau coșmarul să dispară!
Nu mai vreau iară şi iară!
Nu mai vreau...Azi nu mai pot!
Am să-nebunesc de tot!
Nu mai vreau noapte să fie!
Fug în pădurea pustie
Sau oriunde aş găsi
Loc pentru-a mă odihni
Să pun capul jos să dorm,
Chiar dacă-mi da-ţi cloroform,
Sau ce-o fi, nu mai contează
Nimic nu mă întristează
Mai mult ca acest coşmar.
Nu mai vreau, e prea amar!
Sabie, cuțite, lamă....
Simt cum viața se destramă
Şi nu mă pot odihni
Vreau să-mi potolesc ochii!

Te-am iubit...a fost ... de mult...

Trec zilele rând pe rând...
Mie nu-mi iese din gând
Că după atâția ani...
Subit...suntem doi duşmani.
Încerc să uit şi să iert
Dar un lucru este cert,
Vorba neadevărată
N-am să o uit niciodată.
M-a durut şi încă doare
Şi-am vărsat lacrimi amare....
Dar degeaba le-am vărsat...
Nu este adevărat!!!
Ceea ce-ai gândit şi-ai spus
Drept în suflet m-a pătruns,
Iar acum... e prea târziu
Cum să te iert nu mai ştiu....
Nu mai știu să dau iertare
Dup-atâta supărare.
Nici nu știu de noaptea vine
Pur şi simplu pentru mine,
Sau dacă se-înseninează...
Ştiu doar că mă întristează
C-ai ales drumul greşit,
Iar eu nu am reuşit
Să te fac să înțelegi,
Fericirea ce-ai să-alegi
Nu durează nici o clipă...
Ţi-ai clădit singur aripă
Iar acum s-a frânt deja...
N-ai păstrat iubirea mea...
Ai distrus-o zi de zi...
N-ai de ce te mai căi,
Înțelege doar atât :
Te-am iubit...a fost ... de mult...

Am tăiat Luna în felii

Am tăiat Luna în felii
Şi-am zvârlit-o peste câmpuri,
Din razele-i argintii
Au răsărit chiorchini de struguri,
Am stors strugurii de zeamă
Şi-am udat o rădăcină
Şi-au crescut ne-luate-n seamă
O livadă şi-o grădină.
Din livadă am luat mere,
Din grădină liliac
Şi cu gândurile mele
Le-am zvârlit pe toate-n lac.
Noaptea se-ntoarse apoi
Şi din lac o Luna blândă
Se revarsă peste noi
Lumea toată de-o inundă.