O pagină de cer

Planetele s-au ondulat,
Stelele drumu-au pietruit,
Ploile s-au debusolat,
Tot Universul s-a grăbit
Clipele lui să-mi dăruiască
Sufletu-n ele să-mi ascund,
La pieptul său să mă primească,
În cel mai tainic şi profund
Ungher al inimii rănite,
Să-mi aştern virgula firavă
Pe care o păstrez în minte
Cu iz de lacrimă suavă.
Să-mi pun amprenta pe-o planetă,
Pe-o stea să-mi iscălesc menirea,
Pe-o pagină de cer, discretă
Să-mi difuzez veşnic iubirea.
Petale-n versuri colorate
Ochii de dragoste să umple
Iar paginile mele-n noapte
Să lumineze multe tâmple,
S-aline suflete rănite
Stropind iubire peste veac
Pe inimile biciuite
Să ningă flori de liliac.

Deja vu

Sunt mulţi acei ce cred că-n viaţă
Fără pernă nu poţi visa,
Fără pahar de dimineaţă,
Pe faţă nu te poţi spăla,
Sunt mulţi acei ce cred în aștri
Deşi stelele-au tot căzut,
Eu am iubit doi ochi albaştri
Şi nu oricum, enorm de mult,
Deşi ei au zburat spre soare,
Spre Universul absolut
Şi m-au lăsat fără culoare,
Dar într-o zi, a apărut
Un trandafir şi mi-a zâmbit,
E un boboc, însă mireasma
Acelor clipe-a revenit.
Nu pot să cred că se întâmplă,
Petalele i le cunosc
Catifelate pe-a mea tâmplă,
Le simt, le-ador, le recunosc,
Aşa cum o făceau odată
Sufletul tot mi-l încălzeau
Cu-a lor blândețe minunată
Ce fericirea-mi picurau,
Exact aşa azi retrăiesc,
Deşi nu dorm, nu e un vis.
Nu pot să cred că iar iubesc,
Cerul e din nou mai aprins,
Ca faţa-n roua dimineţii
Mi-o pot clăti şi pot visa,
Pot alunga umbra tristeţii
Cu-n deja vu pe perna mea.

Ne învelim în iubire

Nu ştiu de unde-ai venit,
Din albastru infinit,
Sau din bolta înstelată,
Dar ai venit dintr-o dată
Să-mi luminezi un nou drum,
De mînă ne luăm de-acum
Şi pornim spre fericire,
Ne învelim în iubire
Şi în sărutări fierbinţi...
Cu vorbe dulci mă alinţi
Şi doar calde mîngîieri
Îmi oferi......... mîine şi ieri
Ca şi astăzi.....şi oricînd,
Eu te voi purta în gînd
Şi-în suflet, ca pe un dar
Vom umple-al vieţii pahar
Cu amintiri minunate
Doar de tine parfumate.

Sărutul tău de neuitat

Pe-aripi de vultur am plutit,
Pe raza stelelor aprinse,
Tot universu-a amuţit
Cînd făclii, galbene, neînvinse
În jurul nostru au dansat,
Uitînd de clipa următoare,
Uitînd de ziua ce-am ratat,
Valsînd pe stele călătoare,
Sărutul tău de neuitat
Şi-îmbrăţişarea dezmierdată
Mi-a copt sufletul de mult sloi
Iar inima prea sfărîmată,
Şi inundată-n fierbinţi ploi
Într-o petală-ai transformat....
Plutind pe norii dalbi, divini
Şi am plutit neîncetat
Simţind cum sufletul mi-alini.

Am tăiat Luna în felii

Am tăiat Luna în felii
Şi-am zvârlit-o peste câmpuri,
Din razele-i argintii
Au răsărit chiorchini de struguri,
Am stors strugurii de zeamă
Şi-am udat o rădăcină
Şi-au crescut ne-luate-n seamă
O livadă şi-o grădină.
Din livadă am luat mere,
Din grădină liliac
Şi cu gândurile mele
Le-am zvârlit pe toate-n lac.
Noaptea se-ntoarse apoi
Şi din lac o Luna blândă
Se revarsă peste noi
Lumea toată de-o inundă.