În noaptea fără vise

Mă lasă-n zori să te trezesc
Cu un sărut pe gene,
În şoapte dulci să te-nvelesc
Şi să zburăm alene,
Mă lasă-n miez de zi să-ţi dau
Doar un sărut pe frunte,
Sufletu-n palme să-ţi predau
Şi-apoi să pleci spre munte...
Mă lasă să-ţi fur alt sărut
Şi mai târziu, spre-amiază
Să-ţi mint că doar ţi s-a părut
Că de-al tău dor stau trează
Când noaptea-ncet mă înveleşte
În lacrimi şi suspine,
Inima-mi ţipă nebuneşte:
"Mi-e tare dor de tine!"
Mă lasă alt sărut să-ţi fur
Şi mai târziu, spre seară,
Cu dorul tău, să pot să-ndur
Alt miez de noapte-amară.
Mă lasă-n noaptea de amor,
Pleoapele-ţi nedormite
Şi-ţi mângâi şi să te implor:
"-Guriţa, fi cuminte!"
Mă lasă versul să-ţi rostesc
Cu braţele deschise
În el, să-ţi spun cât te iubesc,
În noaptea fără vise.

Glasul tau

Cu glasul tău m-am liniștit,
Cu glasul tău m-am răsfățat,
Chiar dacă astăzi n-ai venit
Cu glasul tău m-ai înălțat,
Cuvântul tău mi-a readus
Zâmbetul pe buze din nou,
M-am simțit printre stele sus
Când mi-ai șoptit, iubitul meu.
Visul în minte-mi stăruia
Când m-ai sunat din nou spre seară
Lumea toată era a mea
Iar seara e mult mai ușoară.
Cu glasul tău alt vis sosește,
Cu glasul tău mă voi hrăni,
Cuvântul tău mă-nveselește
În orice noapte, seară, zi.

Prea târziu

Stau și te privesc în noapte, deși nu ești lângă mine,
Mă leagănă melodia ce-mi dăruie ceas divin,
Visul mi-a pătruns sub geană îndemnându-mă spre tine,
Aud ca din depărtare glasul tău cum strigă lin,
Mă trezesc, pășesc în noapte, a fost un vis și atât
Te caut, aprind lumina, e doar un gol absolut,
Ba nu, încă mă privești de pe ecran, nemișcat,
Dau un click, iar melodia mă trimite-n așternut
Să te mai visez odată, dorul mi-e amplificat,
Și te-am mai visat, de asemeni, dar fără să te sărut,
Nu-i nimic, e mult mai bine, în vis m-ai învăluit,
Însă mă trezesc din nou, dar din nou mi s-a părut
Fiindcă știu ce s-ar putea să se întâmple apoi,
Va urma doar amintirea, va trebui să te uit
Vom fi "tu" și "eu" mereu, fără a mai rosti "noi".
Nu-mi doresc să se întâmple să visezi că mă săruți
Nu-mi doresc chiar dacă dorul mă cuprinde tot mai tare
"Noi" vreau să rostim mereu, nu îmi doresc să mă uiți,
Fiindcă-i prea târziu de-acuma să te alung în uitare.

Noaptea s-a revărsat

Noaptea s-a revărsat, dar este luminată
De zâmbetul tău cald, de privirea-ți curată,
Stelele ne dezmiardă cu simfonia lor
Şi sufletul ne poartă spre geana zorilor,
Trupul mi se-înfierbântă numai când te privesc,
Inima-n mine cântă și-aş vrea să îți șoptesc
Ce simt în noaptea asta, numai ce simt, atât,
Nimic mai mult, dar tu, îmi dai primul sărut.
Pământul se transformă în nisip mișcător
Oare-i doar vina mea, sau cu tine chiar zbor?
Cu aripi, fără aripi, asta numai contează
Orice s-ar întâmpla, nimic nu mă-ntristează.
Noaptea s-a revărsat peste noi dintr-o dată,
Iar gura-mi e de-acum mult, mult prea însetată.

Cum aş putea oare zâmbi?

Tu ai plecat, dezamăgit?
Eu am rămas aici oftând.
Tot ce-am visat, s-a irosit,
Doar pentru că în al tău gînd
S-a strecurat ceva, nu ştiu
De fapt, nici nu mai vreau
Să aflu, cred că-i prea târziu,
E noapte-acum, nu dorm, dar stau
Şi mă gândesc, că-n noapte-i vina
Tu ai plecat, eu am simțit
Că-n mine n-are loc lumina
Ce-n dragostea ta-am regăsit
N-ai mai putut să stai o noapte?
Te-am așteptat cu-aşa mult dor,
Să mă scalzi iar în calde şoapte,
Dar ai plecat, un trecător,
Ai vrut să fi, ai vrut să pari,
Nici nu mai am cu ce gândi,
Lacrimile-mi sunt prea mari,
Cum aş putea oare zâmbi?

De ce când glasul îţi ascult
Vorbele tale mă-ncălzesc?
De ce te iubesc aşa mult?
Oare de ce te tot iubesc?

Chiar dacă nu se-opreşte lacrima,....

Mă simt închisă parcă-ntr-un azil,
Deşi am sufletul ca de copil,
Dar nici să ies din el chef nu mai am,
Nici măcar să privesc în van pe geam
Cerul-i prea sus şi nu mai pot zbura,
M-apăsă zilnic amintirea ta
Şi inima pe jar mi-o perpeleşte
Sufletu-mi plînge....plînge nebuneşte....
Chiar dacă nu se-opreşte lacrima,
Va trebui să te întorci cîndva...
Am să mă pregătesc pentru-aceea zi
Oricît de greu sau de uşor va fi
Va trebui să-învăţ să îţi zîmbesc
Şi să-ţi rostesc din nou cît te iubesc!!!
Va trebui să opresc lacrima,
Azi ....doar gîndesc , dar nu se va-întîmpla
Pînă în ziua-n care vei veni,
Să te sărut şi să-ţi sărut ochii.

Pămîntul tremură sub mine..........

Caut oglinda să găsesc
Ce e cu mine, nu-îndrăznesc
Să spun ce simt...să spun, c-aş vrea
Să te sărut.....dar n-aş putea.....
Un timp eram....echilibrată....
Păseam cu tine....laolaltă
Pe o alee-mbobocită.......
Iar acum mă simt împietrită.
Te-am înţeles...şi te-nteleg,
Însă din nou n-am cum să-aleg,
Pămîntul tremură sub mine..........
Deja m-apasă-un dor de tine
Imens....şi greu...nemăsurat
Şi nici măcar nu ai plecat,
Dar ziua zboară ca minutul,
Deja mi-e dor să-ţi simt sărutul!!!
În două zile............eşti departe,
Ştiu, înţeleg şi-ţi dau dreptate,
Dar, EU? chiar nu-mi vine să cred
Am devenit un sloi ....putred,
În mîna ta un sloi topit,
Nu pot să cred ce-am devenit,
Nu pot să cred şi totuşi tu
Mi-ai încălzit tot sufletu',
Mi l-ai încins şi dezgheţat
Chiar de la primul sărutat.

Nu mai sunt datoare !!!

Aseară-am avut de dat
O monedă, eu am luat
Împrumut fără să cer .
Crezând că e tot sincer
Aşa cum l-am cunoscut ,
M-am... blocat la început
Când vestea el mi-a servit ,
De-odată m-am înverzit...
În timp ce îmi povestea
Pumnalul în piept rotea ,
Însă n-aveam ce să spun ...
Decât :...să ai un drum bun!
La sfârșit m-a anunțat ...
După ce mi-a explodat
Sufletul şi inima...
A fost farsă! nu-i aşa?
Că sunt un mare farsor?
Eşti! i-am zis, dar TE OMOR!
Deci, de-atunci m-am tot stresat...
Cum omor un vinovat ?
Cu toporul? cu săgeata?
Eu, care-s fata lui tata...
Obsedată textual
L-am dus...ușurel la mal ,
Adevărul cu minciuna
Le-am amestecat...şi...spuma
Ușurel...cu lingurița
I-am servit-o...el ...gurița
Deschidea... eu... îl serveam ...
Câte-un cuvânt...îl mințeam ,
Apoi adevăr curat...
Până când l-am anunțat
Că şi eu farse pot face
Chiar dacă nu prea îmi place
Să fiu o răzbunătoare
Însă nu mai sunt datoare!
De-acu' scoru-i doi la doi
Şi rămâne între noi,
Fără nici o supărare
Nu-i aşa că sunt mai tare ?