Dansăm prin flăcări ample

Mă scutur de secunda ce-a trecut peste mine,
Încarc pana-n cerneala ce îmi alină viaţa
Şi mă reîntorc smerită s-aştern câteva rime
Care-mi alungă norii şi-mi retrezesc speranţa.
Îmbrăţişez iubirea albastră ca seninul,
Scufund oceanul veşted în lacrima din soare,
Ingenunchiez trecutul înmiresmând destinul
Şi-mi împletesc, pe creste, cu tine-o sărbătoare.
Dansăm prin flăcări ample, de dragoste învinşi,
Prin roua neîncepută din valsul dimineţii,
Iubindu-ne prin veacuri, de fulger neatinşi
Vom reclădi secunda, redând esenţa vieţii.

Şapte zile

Într-o zi privindu-ţi ochii
Am luat dragostea de-aripă
Îmbrăcându-mă în rochii
De voal verde stors din clipă,

Într-o zi privindu-ţi gura
La sfârşit de săptămână,
Mi-am încrustat semnătura
Din inimă, doar cu-o mână,

Într-o zi privindu-ţi pasul
Clătinat de suferinţă
Am întors cheia cu ceasul
Dând secundei biruinţă,

Într-o zi privind privirea
Care lăcrima odată,
Ţi-am dăruit doar iubirea
Din inima mea curată,

Într-o zi, privind oglinda
Care-mi arăta tristeţe,
Ai simţit care-mi e unda
Şi-ai venit să-mi dai bineţe,

Într-o zi priveam o rază
Tu mă-mbrăţişai firesc,
De-atunci inima-mi valsează
Din acea clipă iubesc,

Într-o zi aleea vieţii
Va-nmiresma fericirea
Doar cu roua dimineţii
Ce ne-a împletit iubirea.

Dincolo de ceruri

Dincolo de ceruri m-ai condus iubite,
Nu ştiu de-am să pot alunga vreodată
Zbor de porumbel, arestat în minte
Inspirând iubirea cea adevărată.
Dincolo de ceruri, dincolo de stele
Mi-ai ţesut aripa pe-un crâmpei de seară,
Numărând alene clipele pe gene
Ce-au foşnit prin ceaţă, riscând să apară
Dincolo de ceruri, dincolo de ape.
Valul mi-ai plutit peste pod de dor
Sufletul în mine prăfuit nu-ncape
Doar plutesc pe valul luminat de zbor,
Dincolo de ceruri, dincolo de viaţă
Mi-ai redat iubirea fără de efort,
Renăscând ca roua prinsă-n dimineaţă,
Acostând la malul fără nici un port.

Au trecut atâtea...

Au trecut atâtea zile și atâtea nopți tăcute...
Încă te-aștept să cobori de pe piscurile reci,
M-am rugat la iarba nouă, nu a vrut să mă asculte,
Dintr-o poză mă privești... sufletul în mine seci,
Au trecut atâtea seri fără să îți aud glasul
Dimineți fără un zâmbet, dimineți fără culoare
Tot privesc în urma mea, sperând c-am să-ți zăresc pasul
Să-ți sărut gura fierbinte, scumpa mea raza de soare!
Au trecut atâtea ploi, asemeni cu ploaia noastră,
Te-am așteptat neîncetat, ca un orb dorind lumină
Să-mi explici pe îndelete, să-mi spui floarea mea albastra:
De ce te iubesc atât? De fapt e doar a mea vină?

Te voi iubi!

Am căutat prin tot și toate,
Pe lângă mine, mai departe...
În miez de noapte, zori de zi
Am căutat...mă dor ochii,
Am căutat pe bolta-albastră,
Am văzut doar planeta noastră,
Dar mai aproape, undeva
Am găsit și iubirea ta,
Am căutat chiar alergând
Și te-am găsit în al meu gând...
Erai acolo...nelipsit...
Erai și ești necontenit...
Am fost pe culmea norilor
Mai tare m-am umplut de dor,
Am căutat cuvântul pur
Gravat cu litere de-aur...
Pe care să ți-l pot rosti...
Și te-am găsit, te voi iubi
Atât cât încă mai pășești
Pe-aleea noastră și-mi zâmbești,
Atât cât glasul ți-l ascult
Te voi iubi, poate mai mult...
Te voi iubi...și-am să rostesc
Fără de teamă: te iubesc!

Glasul tau

Cu glasul tău m-am liniștit,
Cu glasul tău m-am răsfățat,
Chiar dacă astăzi n-ai venit
Cu glasul tău m-ai înălțat,
Cuvântul tău mi-a readus
Zâmbetul pe buze din nou,
M-am simțit printre stele sus
Când mi-ai șoptit, iubitul meu.
Visul în minte-mi stăruia
Când m-ai sunat din nou spre seară
Lumea toată era a mea
Iar seara e mult mai ușoară.
Cu glasul tău alt vis sosește,
Cu glasul tău mă voi hrăni,
Cuvântul tău mă-nveselește
În orice noapte, seară, zi.

Azi te iubesc mai mult ca ieri!

De mă iubești așa cum sunt,
Cum te iubesc de fapt și eu,
N-am teamă pe acest pământ
Că mă va bate Dumnezeu.
De mă iubești cum te iubesc
De ce ar fi oare-un păcat?
În inimă te găzduiesc
Oare nu este-adevărat?
Ceva e în sufletul tău
Iar eu nu am cum să ghicesc,
Ceva ce te macină greu
Eu știu numai că te iubesc
Și altceva chiar numai știu,
Iubire să ne dăm mereu
Stăm nopțile până târziu,
Nu e păcat de Dumnezeu
Să ne rănim mereu aşa?
Dacă nu crezi că te iubesc
De ce nu ieși din viaţa mea?
Fiindcă-ți dorești doar ce-mi doresc
Din suflet în aceasta lume
Ce dragostea o ia în râs?
Iubirea mea, n-am timp de glume!
Mie îmi este de ajuns.
Eu te iubesc, nu-mi e rușine,
Nici frică să o spun deschis
Îmi este mereu dor de tine,
Noapte de noapte mi-ești în vis.
Nu mă-întreb ce ai găsit la mine,
Nu mă întreb ce-ai să-mi oferi
Nu vreau nimic, te am pe tine,
Azi te iubesc mai mult ca ieri!

Nici in alta viata

Am sufletul gol și plin doar de durere,
Mă cufund în ceaţă și inima-mi piere,
Am sufletul plin, dar gol de lumină,
Doar fiindcă exist și plâng în surdină,
Renasc înspre seară doar fiindcă-s silită,
Însă nici o clipă nu-s adăpostită
Și-atunci mă strecor prin geruri și foc
Să pot răscoli un dram de noroc,
Încerc să-l sădesc, să-l alint un pic
În zadar implor, nu iese nimic...
În zori mă trezesc căutând spre rouă
Dar inima-mi plânge rupându-se-n două.
Nu cer îndurare, nu cerșesc nimic,
Vreau doar să dispar după ce-am să zic
Doar ceea ce simt și nimic mai mult,
Nu vreau să jignesc , nu vreau să insult,
Vreau lacrima mea în nor s-o transform
Și numai cu ea somn lin să adorm,
S-adorm pe vecie, să nu mă trezesc
Nici în altă viaţă, să nu vă rănesc
Cu-a mea insistență de-a vă deranja
Să nu vă lovească nici privirea mea,
Nici umbra măcar, nici a mea suflare,
Vreau să mă topesc ca o lumânare .

Hraneste-ti sufletul iubind !

De nu-ți e teamă de cuvinte,
Rostește-le atunci când simți
Că s-au statornicit în minte,
De vei tăcea, eu cred că minți.

De nu ai teamă niciodată
Pe boltă Luna să privești,
Încearcă dragostea curată
Din suflet să o dăruiești!

Nu te grăbi în afirmații
De știi că mâine nu-i asa,
Degeaba azi faci exclamații
Ce mâine-n zori vor dispărea.

De-ai mai iubit odată-n viaţă
Și-aceea persoana te-a rânit,
Uit-o din prima dimineață
Nu o purta la nesfârșit,

Alung-o-n depărtări neclare,
Distruge-i amintirea-n zori
N-a meritat a ta iubire,
Alung-o-n hău fără culori!

Iubește tot ce ai aproape,
Hrănește-ți sufletul iubind
Orice minut din zi sau noapte
Dragostea toată dăruind,

Poți lumina tunelul vieții,
Înflorind cu a ta iubire
Ca roua caldă-a dimineții
Poți radia de fericire!

Sărutul zorilor

Sărutul zorilor vibrează, norii de ieri s-au risipit
Sufletu-n mine iar valsează, clipa-i mai lesne de trăit
Sărutul tău mă luminează, chipul tău inima-mi hrăneşte
Iubirea dintre noi tronează pe locu-ntâi și ne-mplinește
Ca o zambilă parfumată, un curcubeu plin de culoare
Ziua-mi va fi adevărată și toată plină de splendoare,
Cu-al tău sărut de dimineață o zi întreagă mă hrănesc...
Dar te aștept din nou pe seară dragostea mea să-ți dăruiesc
Să-mi spui iar șoapte de iubire, să-mi furi mintea, să mă vrăjești,
Să mă îneci în fericire, repetând ce mult mă iubești.
Până la următorii zori, ce vor venii c-un alt sărut
Şi-n freamătul de primăvară, vom lua tot de la-nceput.

Asteptarea s-a sfarsit

De-undeva din depărtare
Se ivește-ncet, încet
Raza mea scumpă de soare,
Simt cum inima din piept
Insistent se zvârcolește,
Simt cum totul prinde viaţă
Şi-n jurul meu strălucește,
Se naşte o dimineață,
Răsăritul mă-nfierbântă
Iar floarea iubirii noastre
Cu petalele îmi cântă
Peste zările albastre.

De dorul tău...

De dorul tău s-a ofilit şi trandafirul alb din glastră,
De dorul tău a nins trei nopţi,dar n-a distrus dragostea noastră.
De dorul tău cerul s-a stins lăsând în urmă două stele,
De al tău dor zâmbesc forţat, iar nopţile-mi sunt mult mai grele.
De dorul tău, fulgii de nea, pe-obrazul meu s-au năpustit,
Pe nasul şi pe gura mea, exact aşa cum ţi-ai dorit.
Răsună-n noapte glasul tău, dar este doar o-nregistrare,
Pe care o ascult mereu, căci dorul tău prea mult mă doare,
Iar alinarea n-o găsesc oricât mi-ar rătăci privirea...
Oricâte flori ar înflori, doar tu îmi înflorești iubirea.
De dorul tău se va sfârși în curând crunta așteptare,
Te vei întoarce într-o zi şi de la prima sărutare
Cerul va naşte mii de stele, voi pluti paşnic peste nori
Toţi trandafirii ce-au murit, în lipsa ta, vor da culori,
Vor înflori cu glasul tău, parfumând cerul înstelat,
Doar mă iubești...şi te ador...ce poate fi mai minunat?

Lipesc zâmbet fals pe faţă

Noaptea-mi pare mult mai neagră,
Ziua din ce-n ce mai rece,
Dorul tău sufletu-mi seacă
Şi-orice-aş face, nu-mi mai trece,
Umplu timpul cu de toate,
Lipesc zâmbet fals pe faţă,
Te visez în miez de noapte,
Dar pustie-s dimineaţă.
Tuturor le spun că-s bine,
Dar numai eu ştiu ce simt,
Mi-e groaznic de dor de tine!
Şi de disperare, mint.
Eu, cea ce uram minciuna
Şi doar adevăr rosteam,
Mint că-s veselă într-una,
Dar, în gând mereu te am
Şi-n suflet te port mereu.
În oglindă mă privesc,
Nu mai ştiu dacă sunt eu,
Ştiu numai că te iubesc!

Iubirea noastră-i floare rară.

În zori de zi,
Tu nu mai şti
Să îmi spui: "bună dimineaţa!"
Rosteşti firesc
Doar "te iubesc!"
Să îmi luminezi toată viaţa.
În ochii tăi, calzi şi divini
S-au oglindit cupe de crini,


Iubirea ta-i o sărbătoare,
Este glas tandru de copilă
Mirosul dulce de zambilă

Rază albastră lângă soare,
Rază de lună printre stele
Şi leagănul blândei lalele
În zori senini de primăvară,
Iubirea mea primeşte-o-în dar
Cu-aroma de mărgăritar
Cu toata strălucirea ei,
Iubirea noastră-i floare rară.
Un trandafir
în prag de seară.
Pe-aleea cu miros de tei.

Te iubesc la infinit!

Mi-e teamă să pășesc în noapte şi-n vis din nou să îmi pătrunzi,
Mi-e drag să te visez, dar teama e doar că-n zori de zi te-ascunzi,
Mi-e teamă geana s-o anin după o zi plină de-amar
Închid ochii cât mai târziu, să nu transform visu-n coșmar,
Să-ți visez chipul, glasul cald şi mângâierile fierbinți...
Şi-apoi în zori... să fugi...în loc să mă săruți şi să m-alinți
Tu mă implori să nu mai plâng şi mă rogi să mă odihnesc...
Dar eu, un copil năzdrăvan, nu te ascult... dar, te iubesc!
Iar timpul ăsta mi-e dușman şi mă ucide mișelește...
Când eşti aici, zboară prea iute, iar când nu ești, ca într-un clește
Sufletu-mi strânge şi-mi îneacă adânc clipele şi minutul,
Mă-nlănțuie fără de milă şi-mi amintește începutul,
Weekend-ul nostru cel de vis şi ploaia care ne-a unit
Şi te visez, noapte de noapte, şi te iubesc la infinit!

Doar un minut aş vrea să-ascult

Desi n-aş vrea să mă învăţ
Să mă trezesc într-un răsfăţ...
Doar c-un sărut plin de candoare
Mi-ai dăruit raza de soare,
Mi-ai colorat în auriu
Cearceaful ce părea pustiu,
Pe glezne lent mi-ai aşternut
Mii de petale c-un sărut,
Simt de acum trupul cum arde
Cuprins de stele miliarde,
Zborul deja m-a- îmbătat.........
Mi-ai lipsit mult!!! te-am asteptat!!!
Cum nu îţi poţi imagina........
Ştiu, stiu, te doare inima....
Ştiu şi că nu mai ştiu ce scriu,
E miez de noapte, e tîrziu
Dar n-am somn.........doru-i prea mult,
Doar un minut aş vrea să-ascult
Glasul care mă mîngîia

Cînd îmi şoptea: "Broscuţa mea!"

De ce a trebuit să pleci???????

M-apasă-o linişte imensă,
Veninul morţii mă pătrunde,
Mă înfăşoară ceaţă densă
Şi aş zbura, dar nu ştiu unde.
Eşti prea departe-n astă noapte,
Iar fără tine-i mult prea greu,
Prea multe stele ne desparte
Mi-e deja dor, iubitul meu,
De mînă-n ploaia prea măruntă
Să păşim iar ca-n prima zi,
Aceiaşi melodie cîntă
La infinit pîn'-ai să vi.....
E totul sec, totul e crud,
Nimic nu pot, nimic nu vreau,
Îmi doresc doar să te aud
Şi lîngă tine-acum să stau,
Mi-ai spus aseară "să nu plîngi!!!"
Şi ţi-am promis, dar cum să fac?
Doar cu iubirea ta mă-învingi...
Şi nu am cum, nu pot să tac!!!
Ţi-am promis ieri, încă odată,
Dar, n-am cum să controlez,
Inima, mi-e prea înnecată
Deşi-încerc să derulez,
Cum ai spus, fiecare clipă....
Să retrăiesc iar nopţi de vis...
Cînd am făcut multă risipă
De dragoste............şi-apoi am scris,
Crezînd că fericirea ţine
Din acea clipă pînă-n veci,
Iar acum..........mi-este dor de tine!!!!!!!
De ce a trebuit să pleci???????

Tu esti raza mea de soare

În miez de noapte luminezi,
În miez de zi mi-aduci splendoare,
În jurul meu totul vibrezi
Cu razele tale de soare.
Mi-alungi norii ce-am adunat,
Mi-alungi tristeţea şi durerea,
Şi-mi dai în schimb cel mai curat
Şi mai divin lucru...iubirea

GENERATIA CE VINE ...

Vrând-nevrând, în România,
Unde crește-în gard prostia
Şi umorul a murit ,
Supraviețuiesc, grăbit
Îmi e pasul mai mereu
Pentru-a avea timpul meu
De respiro şi elan ,
Încerc să zâmbesc la mal
Când algele put jegoase ,
Însă neghina din oase
Plutește şi iese-n faţă
Începând de dimineață ,
Menținând nestingherită ,
Mintea netedă-stupidă ,
Siliconată şi vidă
Dar când ... lângă geamandură
Un cuvânt le-ai scos din gură ...
Totul se transformă-în scrum .
Românie de acum ...
Cu umorul şters şi gol
Îmbibată de nomol ...
I se scândârmâr de tine
Generației ce vine ,
Calcă totul în picioare
Atât timp cât mai e soare ,
Fără-a se uita în urmă ,
Cum viitorul se curmă ,
Timp nu mai au să le pese
Dar dansează-în ritm pe mese ,
De gură-cască-ajutați
Susținuți şi promovați .