Te voi primi in dar

Deja planuri mi-am făcut
Pentru tot ce va urma,
Chiar de la primul sărut
Pe care ţi-l voi fura,
Ştiu cu lux de amănunte
Absolut tot cum va fi,
Îmi lipseşte doar o punte
Peste timp şi pot zâmbi.
Pot pune chiar rămăşag
Pe-orice zi din calendar,
Nimic nu va fi trist, vag
Totul voi primi în dar,
Tot ce mişcă, ce respir,
Mă-nconjoară, mă susţine
Cu miros de trandafir,
Tot, un tot deplin, pe tine .
Tu, doar tu mă împlineşti
Cu toată fiinţa ta,
Te iubesc şi mă iubeşti,
Deci, ştiu tot ce va urma,
Din adâncul inimii
Şi din tot sufletul, chiar
Zi de zi te voi iubi
Şi te voi primi în dar.

Aceste zile vom strivi.

Trec zilele, trec greu, uşor,
Mult a fost, puţin a rămas,
Ne coacem sufletul de dor
Şi ne hrănim c-un vers, c-un glas,
Cu un cuvânt scris sau rostit,
Topind zilele care mai sunt,
Doar câteva, dar infinit
Parcă devine-orice minut
Ce încă ne mai stă în cale
Şi paşii nu ne-mpreunează
Mi-e dor, să simt brațele tale,
Sufletu-n flăcări îmi vibrează,
Gându-mi zboară l-acea secundă
Când ochi în ochi ne vom privi,
Vom păşii amândoi pe-o undă
Şi-aceste zile vom strivi.

Răbdarea mă străpunge

Noaptea rea mă loveşte cu luna ei cea clară,
Somnul iar îmi răpeşte ca-n fiecare seară,
Gândul mi-o ia tot razna până la al tău piept,
Mult a trecut de-acum, puţin mai am s-aştept,
Însă, puţinul ăsta e-aşa de infinit,
Până în ziua-n care voi spune "bun venit!"
Răbdarea mă străpunge cu ghearele-i fierbinţi,
Iar timpul cu-a lui lene, deja m-a scos din minţi.
Dar voi jura pe stele, chiar şi pe luna rece
C-am să-l împing din spate şi timpul tot va trece,
Iar dacă ele, toate, putere nu-mi vor da,
În genunchi le voi cere, chiar le voi implora,
Pe raze să mă poarte până-n braţele tale,
Cel puţin pentru-o clipa să-ţi pot ieşi în cale
Şi-n următoarea, capul pe pieptul tău să-anin,
Să-mi dai sărutul dulce, mirific şi divin.

O lacrimă pe pieptul tău

Un fulg de nea în palma ta,
Un fir de praf purtat de vînt,
O rază frîntă dintr-o stea,
Un strop de ploaie pe pămînt,
O lacrimă pierdută-n noapte
Pe pieptul tău înfierbîntat,
Mirosul fin de gutui coapte,
În toate tu m-ai transformat.
În frunză galbenă-aurie
Dintr-un buchet de liliac,
În vis din noaptea cea pustie
Şi-n al tău afrodisiac,
M-ai transformat în curcubeu,
Ploaia culori să-mi dăruiască
De parcă-am fi doar tu şi eu
În lumea asta pămîntească.
Orice ţi-aş spune sau ţi-aş face
Tu mă iubeşti aşa cum sunt,
Îmi dăruieşti exact ce-mi place
Rostind mereu doar un cuvînt.

De ce nu rămâi amintire?

Din care rază te-ai desprins?
De ce-mi pătrunzi din nou în vis?
Ai stat ascuns atâţia ani....
Deşi nicicând n-am fost duşmani,
Iar azi te-ntorci cu amintirea....
Doar pentru-a-mi scormonii iubirea?
De ce din nou în calea mea
Te-ntorci să îmi dai dragostea
Pe care mi-ai dat-o mereu?
Cu ce ţi-am greşit, dragul meu?
Am fost acră ca un lămâi
Că n-am ştiut să-ţi spun rămâi?
Dar uiţi că nu te-am alungat?
Şi te-am iubit neîncetat?
Uiţi că mereu ai fost cu mine?
Oricând...la rău, dar şi la bine,
De ce-ai venit azi înapoi?
E prea târziu să fim doar noi
Anii-au trecut...enorm de greu,
Nu te-am uitat, iubitul meu,
Doar că în vis te-am învelit
Ca pe un înger, sfânt, iubit...
Drumul mi-a fost copleşitor
Mult mai uşor mi-era să mor,
Oare de ce a trebuit
Să te iubesc la nesfârşit?
Cu ochii-albaştri mă priveşti
Şi-mi spui mereu că mă doreşti,
Iar eu nu ştiu ce să-ţi răspund
E doar un vis?în el m-afund?
Şi-am să rămân iar cu-alt coşmar?
Cu ce-am greşit, să-mi dai în dar
Doar clipe pline de iubire?
De ce nu rămâi amintire?
Şi-mi zbuciumi sufletul mereu?
Cu ce-am greşit, iubitul meu?

Aripi de înger ţi-au crescut

Aripi de înger ţi-au crescut
Şi-n lumea largă te-am pierdut...
"-E crud, e greu, e foarte greu!"
Mi-ai spus c-un glas... iubitul meu,
De-abia acum, când au trecut
Atâția ani, am priceput
C-ai aşteptat să-ţi spun: rămâi!
Sărutul tău, dulce-amărui,
Aveai dreptate când spuneai
Că n-am să-l uit şi îmi zâmbeai...
Ai luat cu tine tot, ai luat...
Şi clipa când m-ai sărutat
Şi ziua crudă-a despărţirii,
Voalul fierbinte al iubirii...
Ai luat-tot ce-ai putut cu tine,
Un suflet n-ai luat...pe mine,
Oricât aş vrea şi orice-ar fi
N-am să te pot înlocui,
Tresar când numele-ţi aud,
Şi nu am unde să m-ascund,
Oftez la orice-asemănare...
Şi totul doare tot mai tare,
Când tu rămâi în visul meu
E crud, e greu, e foarte greu!
Să o mai iau de la-început...
De mult...aripa ţi-a crescut.

Am sperat că muza mea clipa îmi va mîngîia,...

Într-un gol, un gol imens
Am tot căutat un vers
Sufletul să-mi încălzească,
Amarul să-mi îndulcească
Şi-am sperat că muza mea
Clipa îmi va mîngîia,
Am visat o alinare,
O rază caldă de soare
Lacrima să-mi limpezească,
Frunza să nu-mi ruginească,
Ochii să mi-i lumineze,
Inima să îmi valseze...
Dar muza mea s-a grăbit
Să se-ndrepte-înspre sfîrşit,
De mine nu i-a pasat,
Nici adio nu şi-a luat.....
Nici pa, nici la revedere
Dar vibrează de plăcere
Simt golul cum mă-înconjoară,
Iar tăcerea mă omoară,
Simt cum sufletul-mi topeşte
Cînd de mine se fereşte......................

DE CE NU POT ?

De câte ori se-întâmplă-aşa
Să plece înaintea mea
Unul sau altul...mă gândesc...
Eu? Oare cât mai zăbovesc?
De ce n-apăs pe un buton?
S-adorm...lin, dulce, rece somn.
S-adorm... pe nori să rătăcesc,
Oare de ce mai zăbovesc?
Oare de ce ? eu nu am loc
De-unde-am venit să mă întorc?
De ce-s silită să rămân
Când totu-n jurul meu e scrum?
Nimic nu mai miroase bine ,
De ce nu pot pleca chiar mâine?
De ce m-apasă crucea grea ?
De ce nu pot şi eu pleca ?
Aşa cum mulți au tot plecat
Şi-n urma lor nu s-au uitat...
Nici la ce-au strâns, sau ce-au găsit...
Toți au plecat...n-au mai venit
Pe mine pe-aici m-au uitat...
De când mă știu am tot visat
Să plec eu înaintea lor..
Am încercat...înot , în zbor
Dar drumul lor nu l-am găsit...
Şi-am zăbovit...la nesfârșit.
De ce aleea n-o găsesc ?
Doar fiindcă prea mult îmi doresc?
Dar asta fac de când mă știu...
E-așa de greu şi de târziu...
E aşa de rece şi urât
De nici nu mai ştiu ce s-ascult ,
Ce să mai sper...ce să gândesc...
Eu oare de ce zăbovesc ?
M-am plictisit...şi -am obosit
Să îmi doresc la nesfârșit
Pe drumul drept să-o iau şi eu
Dar nu vrea Bunul Dumnezeu .
Degeaba-L rog şi ÎL implor
Să plec eu înaintea lor ,
Lacrima mea nu ÎL atinge,
Iar viața asta mă învinge
Pe zi ce trece tot mai tare...
De ce nu pot pleca spre zare?
De ce mai zăbovesc eu oare ?

Muza-n seama nu ma ia

Viaţa mea este schimbată
Şi-asta nu aşa deodată,
Cu macazul dat pe-o parte,
Ci-aşa cum scrie la carte.
Nu, nu vă imaginaţi
Prea multe şi nu tastaţi
Cine ştie ce S.F
Cu a fost şi nu mai e...
Dar, până şi eu ... se pare
Voi intra-n vacanța mare.
Rimele se-ascund sub foaie
Se pliază şi se-îndoaie,
Muza-n seamă nu mă ia,
A fugit din calea mea
De parcă tuş-am vărsat
Peste tot şi s-a pătat.
Tot ce a fost scris odată
Pe o coală-adevărată,
Azi în suflet stă ascuns.
Deşi din el...tot s-a smuls,
Cred că totuși a rămas
O frântură, mai am glas,
Încă să-îi șoptesc ceva,
Chiar şi fără voia mea...
Mă abţin pe zi ce trece,
Dar fiorul e-aşa rece...
De-îngheață sângele-n vine
Când simt muza lângă mine...
Mi-aş dori doar un minut
Glasul tandru să-i ascult...
Să mă-învăluie-n splendoare,
Să mă-îmbete de culoare,
De căldură şi de viață
Şi-o frântură de speranță.

Cub de gheaţă sunt de-un timp ..

Cub de gheață sunt de-un timp ...
Mai trece un anotimp ,
O lună , poate un an,
Însă gheață tot o am ...
N-am nici un gând s-o topesc
Simt şi eu că-îmbătrânesc ,
Dar marmura ce-o zidesc,
Zi de zi ... deja-i firesc
Să strălucească bizar ...
N-am s-o ridic în zadar ,
Am să îmi clădesc o cale
Doar cu note muzicale ...
Muza mi-o voi pedepsii
Cu sărutări mii şi mii
Pentru-ai dărui mereu
Ce simt în sufletul meu.
Şi-am să scriu, să scriu, să scriu
Până când într-un târziu
Cineva-îmi va lua în seamă
Glasul meu de hologramă,
Cubul de gheață prea sloi
Ce domnește între noi ,
Şi-mi va demonstra deschis
Că tot ceea ce am scris
Nu-i doar o boare de vânt ,
Iar eu sunt pe-acest pământ ,
Un sâmbure de amar ...
Ştiu că n-aştept în zadar ...
Muza îmi va dărui
Un alt vis ... în alta zi
Sau în noapte, dimineață ...
Doar odată, odată-n viață.
Spune-mi muza mea cea dragă
Vei putea o viață -întreagă
Să fugi, să te-ascunzi mereu
De teama dorului meu ?
Vei putea mereu să fugi ?
Până când ai să m-alungi?
Până când iți va fi teamă
Să atingi o hologramă ?