Sunt uimită

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt uimită să-mi văd versul,
Ce din suflet îl aștern,
Cum inundă Universul,
Gândul mi-e de-acum etern.

Sunt uimită să-mi văd clipa,
Așternută cu migală,
Cum își leagănă aripa
Peste lumea virtuală.

Sunt uimită c-am atins
Acest prag al fericirii,
Nu am sufletul învins,
Scriu doar de dragul iubirii.

Sunt uimită că pe lume,
Iubirea, încă persistă,
Că din suflet, azi, pot spune:
Sunt uimită dar, nu-s tristă.

Sunt uimită c-a mea strofă
Și al meu cuvânt umil,
Nu are costum din stofă
Da'-i sincer ca un copil.

Mult prea multa noapte

Un milion de gânduri m-au invadat subit,
O veste rea m-apasă, prea mult m-a copleșit...
Duhovnicul...lipsește, dar nu și Dumnezeu,
El e aici cu mine, aici a fost mereu
Dar n-am cum să-l întreb, să-mi spună ce să fac...
Nu încotro s-apuc... ci cum să mă prefac
Că nu-i nimic cu mine, c-am aceiași culoare...
Orice s-ar întâmpla, nu-mi pasă, nu mă doare,
Caut adânc în mine un motiv să zâmbesc
Poate-a ta amintire?...sigur am să găsesc
Printre atâtea rânduri minunea salvatoare
Să pot transforma răul în ploaie trecătoare,
Mi-am amintit ceva, am mai găsit și-o poză...
O privesc, îmi zâmbești, viața-mi pare mai roză...
Totul e trecător, nimic nu-i încrustat,
Oricât ar fi de sincer și de adevărat
Cu-o singura suflare se poate transforma
Totul într-o secundă, se poate deforma,
Clădi sau chiar distruge, totul într-o clipită,
Nimic pe lumea asta, atât de biciuită
Nu are veșnicie, n-are eternitate...
Nimic nu-i cum era...e mult prea multă noapte.

Sărutul tău de neuitat

Pe-aripi de vultur am plutit,
Pe raza stelelor aprinse,
Tot universu-a amuţit
Cînd făclii, galbene, neînvinse
În jurul nostru au dansat,
Uitînd de clipa următoare,
Uitînd de ziua ce-am ratat,
Valsînd pe stele călătoare,
Sărutul tău de neuitat
Şi-îmbrăţişarea dezmierdată
Mi-a copt sufletul de mult sloi
Iar inima prea sfărîmată,
Şi inundată-n fierbinţi ploi
Într-o petală-ai transformat....
Plutind pe norii dalbi, divini
Şi am plutit neîncetat
Simţind cum sufletul mi-alini.

Mulţi... mă-întreabă cine sunt

Curioşi de nu se poate,
M-au abordat peste noapte
Mulţi... se-ntreabă cine sunt?
Doar un muritor de rând!
Am curaj... destul tupeu
Şi la bine şi la greu,
Am tupeu să lupt cu viaţa,
Când se iveşte speranţa
Zgârm cu ghearele-n pământ,
Lupt cu morile de vânt,
Nu mă dau uşor bătută,
Nu-s guralivă, nici mută
Nici înaltă, nici prea scundă,
Stau cu cine vreau pe-o undă,
Nu-s frumoasă, nici mumie,
Am ce pune-n farfurie,
Nimănui nu am cerşit,
La mine mulţi s-au jelit,
Mulţi şi multe profitoare
Care-mi sunt şi-acum datoare
Cică-i criză, cârr şi ...mârr
Şi-şi mănâncă de sub ***.
Ştiu, sinceritatea mea
Nu v-a-mpărăţii lumea
Dar am curaj şi tupeu
Şi-n faţă lui Dumnezeu.
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!

Nu mai sunt datoare !!!

Aseară-am avut de dat
O monedă, eu am luat
Împrumut fără să cer .
Crezând că e tot sincer
Aşa cum l-am cunoscut ,
M-am... blocat la început
Când vestea el mi-a servit ,
De-odată m-am înverzit...
În timp ce îmi povestea
Pumnalul în piept rotea ,
Însă n-aveam ce să spun ...
Decât :...să ai un drum bun!
La sfârșit m-a anunțat ...
După ce mi-a explodat
Sufletul şi inima...
A fost farsă! nu-i aşa?
Că sunt un mare farsor?
Eşti! i-am zis, dar TE OMOR!
Deci, de-atunci m-am tot stresat...
Cum omor un vinovat ?
Cu toporul? cu săgeata?
Eu, care-s fata lui tata...
Obsedată textual
L-am dus...ușurel la mal ,
Adevărul cu minciuna
Le-am amestecat...şi...spuma
Ușurel...cu lingurița
I-am servit-o...el ...gurița
Deschidea... eu... îl serveam ...
Câte-un cuvânt...îl mințeam ,
Apoi adevăr curat...
Până când l-am anunțat
Că şi eu farse pot face
Chiar dacă nu prea îmi place
Să fiu o răzbunătoare
Însă nu mai sunt datoare!
De-acu' scoru-i doi la doi
Şi rămâne între noi,
Fără nici o supărare
Nu-i aşa că sunt mai tare ?

PRIMA DATA CIND NU PLATESC....

Era mare gălăgie
Iar asta nu-mi place mie...
Se-auzea aşa de tare...
Alarma de la salvare...

În salvare m-am trezit...
Nu mai ştiu cât am lipsit...
Ştiu doar că pe mâna stângă
Strâns exact ca într-o chingă
Aparatul îmi lua...
În grabă tensiunea,
Capul, corpul-îmi vâjâiau...
Ochii ...un vernil vedeau
Muzica se-auzea tare...
NU, de fapt de semafoare
Salvarea vroia să treacă.
Deschid ochii-aceiași placă
Ce-o auzisem cândva:
"-Stai calmă, nu te mișca!
Liniștește-te un pic!"
Pe moment ... n-am zis nimic.
Însă seama nu mi-am dat
De ceea ce s-a-întâmplat...
Dar zbiera ceva prea tare...
Doamne!!!ce fac în salvare?
Nu vreau! ce s-a întâmplat?
"-De pe stradă te-am luat,
Încearcă calmă să stai!"
Văd că nu sunt în tramvai
Dar nu ştiu ce s-a-întâmplat...?
"-Se pare c-ai leșinat,
Vom investiga ce-a fost
Să te-agiți nu are rost,
Noroc că-în drum ne aflam
Un accidentat salvam
Ce se află-aici cu tine..."
Am simțit cum fierbe-n mine
Tot serul ce-mi injectase...
Am răspuns la ce-întrebase...
Cineva în dreapta mea
Într-una se văicărea...
Am privit atent la tot...
Şi le-am zis:- NU, chiar nu pot!
Să-mi permit aşa ceva
Opriţi, vă rog maşina!
Iute m-au legitimat,
Pe o fişă-au tot notat,
Mi-au dat sfaturi câteva
Şi-am plecat în lumea mea...

Nu, nu este un citat...
Chiar aşa s-a întâmplat,
Un sms am citit...
Răspuns am tastat grăbit,
Am vorbit cu fiica mea..
Şi am închis...iar urmarea
Aţi aflat-o la-început.
Însă nu am priceput
Salvarea cine-a oprit?
Eu ... nimic nu am plătit...
Prima dată-în viața mea
Când se-întâmplă aşa ceva....
Omenie să primesc...
Şi deloc să nu plătesc...

Am să dispar cît ai clipi...

De când mă ştiu mi-am tot dorit
Să mă grăbesc către sfârșit
Şi să mă scurg pe zi ce trece
Ca roua caldă-în iarba rece,
Să mă topesc precum un val,
Ca un fir de nisip la mal,
Să mă ascund printre mulțime,
Să mă ascund chiar şi de mine,
De mult, chiar de când mă tot știu
Am perceput că-i prea târziu
Şi-am încercat să mă grăbesc
Dar pasul a fost nefiresc,
Sau, fiindcă am avut şi toc
Am tot bătut pasul pe loc?
Iar la final oricât aş vrea
Se pare că nu voi putea
Să-ajung fiindcă mai am de tras
Deşi ... am tot primit avans...
Şi-am alergat cât s-a putut,
N-am terminat ce aş fi vrut,
De-aceea tot staționez,
Deși ... aş vrea să decolez
Spre alte lumi mult mai curate ...
Dar, voi pleca, poate-într-o noapte
Cu vis cu tot şi cu speranță,
Să credeți că sunt în vacanță.
Pe zi ce trece veți uita
C-am existat şi eu cândva
Ca un fir de nisip prelins,
Sau în zori doar un simplu vis,
Ca o eclipsă-în miez de zi
Am să dispar cît ai clipi....

Nu mă regăsesc de loc ...

Nu mă regăsesc de loc ...
Simt un amestec de foc
Cu o beznă tumultuoasă ,
Simt că am inima arsă ,
Un șirag de dureri zac
Undeva ... fără capac
Şi-au un iz îngrozitor ...
Cum n-am reușit să mor ?
După-atâta chin şi jale ?
Am cumva straie din zale ?
Sunt atât de frunză-n vânt ?
De n-am loc nici pe pământ
Să-mi ruginesc adierea ?
Nici deasupra, căci durerea
Trebuie să mă apese
De ce trebui să se verse
Mereu paharul prea plin ?
Este soartă sau destin ?
Bunătate sau prostie ?
Cine îmi spune şi mie ?
Cât din viața poți să dai ?
Când să te oprești , să stai ?
Când s-o iei de la-început ?
E PREA MULT , E MULT PREA MULT ...
Sunt , trăiesc şi mai exist ...
Dar e trist... e-aşa de trist ...
Să dai zâmbet , iar în loc
Să primești ... pală de foc ...
Să dai tot ce poţi să ai
Şi-în același loc să stai ,
Ba, mai mult ... să dai în spate
Doar pentru că ai dreptate ?
Iar după ani mulți de-amar
Să te trezești din coșmar
Să-îţi dai seama dintr-o dată
Că-ai trăit o viață-întreagă
Cu sinceritate multă
Dar nimeni nu mai ascultă ,
Geaba rogi , geaba implori
Nu mai ai timp nici să mori ,
Zâmbești doar pentru-a trăi
Iar în lacrimi scalzi ochii
Transformând sufletu-în sloi .
Cu ce-am greșit ? spuneți voi ?

Un fir de mac

Un suflet sincer aş vrea
Să am la inima mea,
Nu vreau bani, nu vreau avere,
Nici prea multă mângâiere
Ce după un timp dispare.
Vreau numai un strop de soare
Să-mi dai, să mă luminezi.
Crezi că poţi să-mi demonstrezi
Că în lanul de neghină
Un mac mai face lumina?
Un singur fir, înțelegi?
Dintr-un câmp plin poţi s-alegi?
Mai exista vreo speranţă?
Poţi să-mi demonstezi că-n gheaţă
Un ghiocel poate-apare
Luminat de-un strop de soare?
Şi răsare cu curaj?
Sau totul e doar miraj
Ce se naşte în deşert?
Nemai fiind nimic cert
Doar atât mai am să-ţi spun:
SĂNĂTATE şi DRUM BUN!

Parfumul florilor de tei

Parfumul florilor de tei
Sau steaua blândă-a dragostei,
Din răzbunare, să distrugi
Oricât ai vrea, n-ai să ajungi.
Teii din nou vor răsări,
Stelele iar vor străluci,
Doar inima poți s-o ucizi
Mâna, de nu vrei să-i întinzi,
S-o-ajuţi măcar cu un cuvânt
Sincer, curat, nu vorbă-n vânt.
Nu-ţi fie teamă niciodată
Să priveşti bolta înstelată,
Nu-ţi fie teamă, dacă vrei
Te poţi plimba şi printre tei,
Mireasma lor te va-mbăta,
Când gura îţi voi săruta,
Înspre iubire vom păşi
Din miez de noapte înspre zi.