Timpul

Eu nu am lumea la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Cu amicul de nădejde
Și dușmanul de temut
M-am luptat de-a lungul nopții,
Fără șansă de izbândă.
S-a prelins în episoade
De prezent și de trecut,
Mi-a înfipt în suflet colții
Între clipă și secundă.

Mi-a pus sare peste rană
Aducându-mi pe retină
Pașii tăi pierduți în noapte,
Ultimul sărut din zori.
Mi-a stins lacrima pe geană,
M-a încununat cu vină
Pe buzele, de dor, coapte
Și ochii nerăbdători.

Între seara cea grăbită
Și zorii de neoprit,
M-am luptat cu disperarea
Flăcărilor în furtună.
Sub povara prelungită
Parcă s-a bătătorit,
A-ngropat adânc uitarea
Sub geana de semilună.

Timpul ăsta mi-e prieten
Și dușman, de-o viață-ntreagă,
Mă duce o clipă-n vise
Sperând să mă biciuiască.
Apoi fuge-așa de sprinten
Nereușind să-nțeleagă
Că nu toate au fost zise
Dar, nu poate să lovească.

Nu-ncercaţi să mă schimbaţi!

Ştiu, e început de an....
Şi-am acumulat un gram,
Sau poate că am pierdut,
Nu contează, a trecut...
Însă n-a trecut oricum...
Chiar am ceva să vă spun,
De-aceea m-am aşezat,
Aşa cum v-am învăţat,
Să împart totul cu voi...
De-azi păşesc pe drumuri noi...
Aşa cum ştiţi, m-aţi citit,
Deja m-am îndrăgostit
De vreo două luni de zile.
S-a înfiripat în mine
Sentimentul cel mai dur,
Îl iubesc enorm, o jur!
L-am iubit şi ieri şi azi....
Sărbători....miros de brazi...
Şi mîine îl voi iubi
Chiar cu riscul de-a greşi,
Dar nu văd...iubirea-i chioară,
Nici viaţa nu-i mai uşoară,
Dar iubirea...n-o spun eu,
Este de la Dumnezeu
Şi-mi place s-o dau curată,
Caldă şi adevărată,
Doar că-n viaţă întîlneşti
Atîtea firi omeneşti
Care vor sfaturi să-ţi dea...
De te-apucă şi greaţa...
Până-acum am tot iubit
În viaţă şi am primit
Doar ceea ce au vrut ei,
Crezându-se Dumnezei...
M-au tratat doar cu minciuni,
S-au crezut mereu mai buni...
Mai frumoşi...sau mai deştepţi,
Iar eu am stat mereu "drepţi"
În faţa lor....NU MAI VREAU!!!
De azi...gata!!! vreau să stau,
Vreau chiar să mă plictisesc,
Nu mai vreau să slugăresc!
Nu mai vreau să fiu soţie!
Am fost...şi? îmi spuneţi mie
Oare cu ce m-am ales?
Nu am fost pe interes,
Nici de-acum nu am de gînd
Să fiu...dar în primul rînd
Eu sunt un suflet de om,
N-am coborît ieri din pom,
Ca maimuţa din copac
Să cad din puţ drept în lac,
Nu-s nici dudă să mă coc
Iute şi să ard în foc,
Sunt un suflet şi-mi doresc
Să iubesc, nu să rănesc.
De sfaturi sunt chiar sătulă
Pînă-n gît....am o basculă
De sfaturi primite, dar,
Foarte mulţi nu au habar
Ce înseamnă să iubeşti....
Mulţi spun că sunt doar poveşti
Cînd le vorbeşti de iubire...
Cică eu, aş fi din fire
Cu mintea dusă, plecată....
Dar, ei n-au iubit vreodată,
Fiindcă.... încă n-au găsit
Sufletul......nu au iubit
Şi nici n-au fost fericiţi,
Dar ....vor să fie iubiţi
De mine....şi ce-aţi mai vrea?
Vreți să vă dau viața mea?
Iar voi să îmi daţi 'napoi
Poate-o ladă de gunoi....
Chiar aşa, vă-ntreb sincer:
Ce-aţi mai vrea să vă ofer ?
Nu mai vreau să dau nimic!
Nici nu cer, doar vreau să zic
Că-n acest moment din viaţă
Păşesc spre o dimineaţă
Plină toată de iubire,
Iubesc, primesc fericire
Şi nu vreau să o ucid
Transformând-o într-un vid.
Este dulce şi frumoasă,
Nu-i noapte tristă, geroasă.
Iar voi, cei ce încercaţi
Pe mine să mă schimbaţi,
Vă anunţ că... orice-ar fi
Doar pe el îl voi iubi
Pînă cînd "STOP!" el va spune,
Asta sunt şi voi rămîne.
Nu-ncercaţi să mă schimbaţi!
Oricâte sfaturi îmi daţi,
Tot pe el îl voi iubi
Şi prieteni nu-mi veţi fi...
Deci nu vă răciţi nici gura,
Nu tociţi nici tastatura!
Nici eu nu voi încerca
Nicicând să vă schimb cumva.

Mulţi... mă-întreabă cine sunt

Curioşi de nu se poate,
M-au abordat peste noapte
Mulţi... se-ntreabă cine sunt?
Doar un muritor de rând!
Am curaj... destul tupeu
Şi la bine şi la greu,
Am tupeu să lupt cu viaţa,
Când se iveşte speranţa
Zgârm cu ghearele-n pământ,
Lupt cu morile de vânt,
Nu mă dau uşor bătută,
Nu-s guralivă, nici mută
Nici înaltă, nici prea scundă,
Stau cu cine vreau pe-o undă,
Nu-s frumoasă, nici mumie,
Am ce pune-n farfurie,
Nimănui nu am cerşit,
La mine mulţi s-au jelit,
Mulţi şi multe profitoare
Care-mi sunt şi-acum datoare
Cică-i criză, cârr şi ...mârr
Şi-şi mănâncă de sub ***.
Ştiu, sinceritatea mea
Nu v-a-mpărăţii lumea
Dar am curaj şi tupeu
Şi-n faţă lui Dumnezeu.
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!

Off! lume prea nebună, ce bine ar-fi de-ai tace!

Un milion de sfaturi şi-atâta lingușeală,
Profesori, învățați, mai ceva ca la scoală....
Vraci şi evlavioși cu teama cât un munte
De Dumnezeu şi Fiul, mă roagă, să-mi asculte
Păsul şi supărarea, de-mi vede lacrima
Şi-mi dă totul... din vorbe, de-mi deschid inima,
Un milion de babe devenite deştepte,
Ţaţe dezhidratate pudrate şi perfecte
Ce-au fost cândva... de toate, de fapt ceea ce-au vrut,
Se-nghesuie la mine, de-acum au păr cărunt
Să-mi dea cel mai bun sfat, să-mi dea sfinte poveţe
Cum să întind piciorul, să păşesc, să mă-nveţe...
Să-mi ţină predici lungi, drepte, plictisitoare,
Iar eu arsă în suflet, de parcă-aş fi datoare,
Trebuie să le-ascult şi chiar să le aprob,
Deşi-mi vine să zbier mai tare ca un rob
Şi să le-aduc aminte c-au fost cândva ca mine,
Dar fiind alte timpuri, multe mergeau mai bine,
Aveai ce respira...aveai aer curat,
Când rosteai adevăr...era adevărat
Şi împărţeam o pâine în cuburi să ajungă...
Nu ca-n ziua de azi când mama poa' să plângă
Până când se topeşte, iar pruncul o reneagă
Şi-n mintea lui gândeşte că plânge ca o bleagă
Şi-orice vârstă-ar avea, ar muta-o-n coteţ,
Că doar... nu mai e mic şi-i mai petrecăreţ,
Iar lacrima măicuţei prea mult îl deranjează,
Chiar dacă e-n putere, merge, cântă, dansează
Şi încă e bârfită că fusta-i mult prea mini,
E privită cu ciudă de-absolut toţi vecinii
Pe la colţ judecată, că ar fi, că ar face...
Off! lume prea nebună, ce bine ar-fi de-ai tace!

Am întins un fir de aţă,

Am întins un fir de aţă,
Ascultând o melodie,
Şi-am crezut într-o speranță
Din adânc de poezie,

Am tras fum adânc în piept,
L-am stins cu-n strop de cafea
Şi-am învățat să aștept
Zorii din inima mea,

Am privit ceasul târziu,
Așteptând un vis sperat
Şi-am găsit, fără să știu
Un dușman, nu-n aliat,

Am șters lacrima fierbinte,
Ce curgea fără să vrea
Şi-am pornit-o înainte
Doar eu şi persoana mea,

Am aşternut pe hârtie
Cuvinte fără-nțeles,
Crezi că mintea mi-e pustie?
Poate, dar am înțeles...

Trei cuvinte scrise-n grabă,
Fără prea multă gândire,
Fără nici un pic de şagă,
Fără pic de bucurie...

Nu contează ce am scris,
Dacă tot nu înțelegi,
Cuvântul va sta deschis,
Chiar de nu vrei să-l dezlegi.