Ţi-aş dărui

Ţi-aş dărui, iubirea mea,
Din cerul nopţii, de-aş putea
Să decupez... o stea polară,
Doar pentru tine să răsară, 
În orice clipă vei dori.
Ţi-aş dărui, de-aş înflori,
Crenguţe albe, luminate
Şi dragoste până la moarte...
Din curcubeu ţi-aş împleti
Un înger care ţi-ar şopti
Ce nu reuşesc să-ţi expun,
Chiar Soarelui de mă opun,
În valuri de iubire-ncinse,
Numai de ochii mei învinse  
Să-ţi fie zilele în zori...
Ţi-aş dărui, de mii de ori  
Iubirea care m-a învins,
Să-ţi fie drumul neatins
De orice mică adiere,
Chiar de m-aş topi de durere,
Ţi-aş dărui tot ce-ţi doreşti,
M-aş mulţumi să îmi zâmbeşti.
Inima mea ţi-aş da în dar
Pe-un talger mare de cleştar
Dar n-o mai am de mult în piept
De-aceea veşnic te aştept  
Doar lângă tine să pulseze
Cu-al tău sărut să se-asorteze
În noaptea de magie plină
Ţi-aş dărui din ochi lumină,
Din suflet dragoste curată...
Ţi-aş dărui... viaţa mea toată.
Ţi-aş dărui, iubirea mea...
De-ai fi aici... nici noaptea grea
Nici zilele n-ar mai fi reci,
 De nu ar trebui să pleci...

Sunetul tăcerii mele

Sunetul tăcerii mele sparge zid antifonat,
Rupe lanţuri şi zăbrele imense, din fier forjat,
Sunetul tăcerii mele, clopotul îl răscoleşte,
Liniştea piere în flăcări, glasul pironit în cleşte,
Norul nu are putere lacrimile să-şi oprească,
Dezlegând din nou furtuna într-o goană nebunească,
Suflet amuţit pe veci, nu are cum să salveze,
Vasul naufragiat ce visa să acosteze
Pe ţărmul fără meduze, pe o plajă luminată,
Nu a nimerit cuvântul potrivit de astă dată.
N-a expus nimic fantastic, demn de a fi luat în seamă,
O iubire fără margini, neştiută, e o dramă!
O iubire ca a noastră, n-are cum să se confunde,
Peste veacuri vreau s-ajungă, Universul să inunde,
Să contamineze cerul şi pământul într-o seară,
Lacrimile neputinţei de-a fi oameni, să dispară.
Să demonstrăm că se poate, încă, să mai dăruim
Dragoste nemuritoare, chiar de nu ştim s-o rostim.
Din cochilia tăcerii voi transpune în cuvinte
Scrise cu lacrimi de sânge, povestea iubirii sfinte,
Va dăinui peste veacuri, picurând candid culoare
Peste sufletele triste, iubind fără încetare.

In visul tau

În visul tău, cel mai de soi
Te alergam și doar noi doi
Pe un cearceaf imaculat
Ne iubeam și ne-am sărutat
Până când stelele s-au stins.
În visul tău cel mai frumos
Eu eram sus, tu erai jos
Iar cerul chipu-ți lumina
Când gura mea te săruta
Și tot sufletul mi-ai aprins.
În visul tău cel mai visat
Eu după tine-am alergat,
Iar tu cu-a ta dumnezeire
M-ai dăruit a ta iubire...
În visul tău...un simplu vis.
Deschide ochii-i dimineață!
Trezește-te și tu la viață
Dă-ți pe ei cu apă mai rece
Și ai să vezi cum visul trece...
Trezește-te! e doar un vis.

Te iubesc!

Am vrut să strâng în palmă o mie de cuvinte,
Să ți le dăruiesc, dar nu îmi vin în minte
Nici o sută măcar, zadarnic mă gândesc,
Doar două vorbe știu, doar atât: te iubesc!

Am vrut să strâng de azi dorul tău într-un plic
Dar e imens de mare, nu am cum să explic.
Lacrimile, toate, ce pentru tine curg
Aş vrea să le presar pe cel mai blând amurg
Clipele ce ție, de-un timp îți dăruiesc,
Le-aş strânge-într-o cutie, să simți cât te iubesc!

Am vrut să-adun suspinul ce mă răpune într-una
Şanse nu am pe Terra, de-aceea implor Luna
Să mă ajute ea, să-ți spun tot ce doresc,
Azi nu mai știu decât, să-ți spun că te iubesc!

Vom reclădi iubirea

Ceaţă și spini, furtuni și ger...
Prea multe ne mai stă în cale
Deși n-avem nici un mister
Luptăm cu toate, lent, agale...
N-avem motiv să ne grăbim
N-avem de ce să alergăm
E minunat să ne iubim,
Cum ne dorim, să nu-ncetăm
Să ne șoptim chiar și în ceaţă
Un "te iubesc!" blând și divin
Să fim precum o dimineață
După o noapte de venin,
Să fim o noapte înstelată
După-o zi plină de furtuni
Să reclădim iubirea toată
Printre nori negri și genuni,
Să explodeze de culoare
De dragoste nemărginită,
Să zburăm zilnic către soare...
Să te iubesc, să fiu iubită.

Pămîntul tremură sub mine..........

Caut oglinda să găsesc
Ce e cu mine, nu-îndrăznesc
Să spun ce simt...să spun, c-aş vrea
Să te sărut.....dar n-aş putea.....
Un timp eram....echilibrată....
Păseam cu tine....laolaltă
Pe o alee-mbobocită.......
Iar acum mă simt împietrită.
Te-am înţeles...şi te-nteleg,
Însă din nou n-am cum să-aleg,
Pămîntul tremură sub mine..........
Deja m-apasă-un dor de tine
Imens....şi greu...nemăsurat
Şi nici măcar nu ai plecat,
Dar ziua zboară ca minutul,
Deja mi-e dor să-ţi simt sărutul!!!
În două zile............eşti departe,
Ştiu, înţeleg şi-ţi dau dreptate,
Dar, EU? chiar nu-mi vine să cred
Am devenit un sloi ....putred,
În mîna ta un sloi topit,
Nu pot să cred ce-am devenit,
Nu pot să cred şi totuşi tu
Mi-ai încălzit tot sufletu',
Mi l-ai încins şi dezgheţat
Chiar de la primul sărutat.

Tu esti raza mea de soare

În miez de noapte luminezi,
În miez de zi mi-aduci splendoare,
În jurul meu totul vibrezi
Cu razele tale de soare.
Mi-alungi norii ce-am adunat,
Mi-alungi tristeţea şi durerea,
Şi-mi dai în schimb cel mai curat
Şi mai divin lucru...iubirea

Sărutul tău de neuitat

Pe-aripi de vultur am plutit,
Pe raza stelelor aprinse,
Tot universu-a amuţit
Cînd făclii, galbene, neînvinse
În jurul nostru au dansat,
Uitînd de clipa următoare,
Uitînd de ziua ce-am ratat,
Valsînd pe stele călătoare,
Sărutul tău de neuitat
Şi-îmbrăţişarea dezmierdată
Mi-a copt sufletul de mult sloi
Iar inima prea sfărîmată,
Şi inundată-n fierbinţi ploi
Într-o petală-ai transformat....
Plutind pe norii dalbi, divini
Şi am plutit neîncetat
Simţind cum sufletul mi-alini.

Între două paralele........

Între două paralele
Curg de-un timp clipele mele,
Sunt de o asemănare
Mai mult decît izbitoare,
Şina stîngă-mi oferea.....
Ce vroia inima mea,
Cea din dreapta-acum rosteşte
Cum sufletul îi zîmbeşte
În apropierea mea
Şi-o luminez ca o stea.
În vagonul dintre ele,
Ferecate cu zăbrele,
Cu lacăte-închise bine,
Printre lacrimi şi suspine
Păstrez vie amintirea
Şi nu vreau s-alung iubirea
Ce de-un deceniu-a zburat
Însă eu am tot visat
Şi mai sper în continuare
Să vină din depărtare,
Ochii nu pot să-i deschid,
Iar de-o fac, privesc în vid....
Sau, spre dreapta.....şi ....rămîn
Stupefiată şi-mi spun:
NU, NU este-adevărat!!!
Dar...este, nu am visat.
Sufletul, cuvîntul, firea,
Tandreţea....chiar şi privirea
Se aseamănă-aşa tare
De simt sufletul cum ....doareeeeeeeee
Amintirea-mi răscoleste
Strîngîndu-mă ca-într-un cleşte
Ajutată-încerc de zor
Să mă schimb, dar, nu am spor,
Nu-mi pot rana bandaja.......
Să-mi reiau lent viaţa mea,
Să respir şi să privesc,
Să ador şi să iubesc.
Trecutul....în urma mea
Oricît vreau....nu-l pot lăsa
Sau ....poate cum mulţi mi-o spun
Nu vreau să uit ce-a fost bun,
Şi mă zbat fără putere
Între doua paralele.

Mi-e-aşa de tare dor de tine............

Mi-e-aşa de tare dor de tine
De-aş alerga printre coline,
Munţi, dealuri şi cîmpii întinse...
Din clipa ce-ai pătruns în vise,
Mi-e-aşa de dor de aş ....zbura
Să-ţi aduc toata dragostea
Ce mă apăsă-n piept, apasă...
De parcă am inima arsă...
Mi-e dor de-îmbrăţişarea ta
Şi ne desparte vremea rea
Şi cîţiva kilometri .... doar
Mi-e-aşa un dor de n-ai habar...

De-ar fi sa fiu..

De-ar fi să fiu
Un trandafir în glastră,
Până târziu
În noaptea cea albastră,
Aş înflori
Doar pentru-a te vedea
În orice zi
Numai în viața mea.

Nu vreau să știu,
Nicicând nu vreau să ştiu
Că-n viața mea
Totul e prea tîrziu,
Vreau să revii,
Viaţa să-mi dăruiești
Şi-n orice zi
Să-mi spui că mă iubești!