Noapte plină de vise

O alta filă-n viaţa mea
S-a scris ieri, poate trebuia
De mult să o desființez,
Din suflet să îmi dezmembrez
Acea bucată de hotar,
Ce lasă-n urmă gust amar.
Poate că, n-ar fi trebuit
De fapt, atât să-l fi iubit,
Sau poate, încă mai visez?
Însă sunt trează şi oftez?
Noaptea trecută a fost plină
De vise, flori într-o grădină,
Zăpadă multă, frig şi ceață,
Apoi o mare de verdeață,
O noapte plină doar de vis.
În zori, m-am apucat de scris.
Astăzi pe toţi v-aş întreba
De ce-a intrat în viața mea?
Cu chipul plin de veselie
Şi-apoi cu inima pustie,
Încet, încet s-a-ndepărtat?
Ieri, era trist când a plecat,
Dar el a vrut, doar am simțit,
N-am să sufăr la infinit,
Am să-l alung din vis cumva,
Azi, îl tot șterg din viața mea
Deşi sufletu-mi invadase,
Mi-a lăsat amintiri frumoase,
Dar n-a fost sincer la sfârșit,
Oare de ce a mai venit?
Doar pentru înc-o amintire?
Doamne! cum să-mi mai vin în fire?
L-am așteptat şi l-am iubit
Cu-adevărat, dar a venit
Un altu-n locul celui care
Îmi dăruise la plecare
O boltă de steluțe plină,
În urmă a lăsat, rugină,
Tristețe, lacrimi şi durere,
De-ar fi rămas, o mângâiere
Ar fi fost ziua ce-o trăiesc.
Oare de-azi am să mai zâmbesc?

Degeaba

Ar mai fi fost atât de multe
De spus, dar cine să te-asculte?
Pe banca veche din alee
Ai rămas trist, fără idee,
Iar paşii mei pe caldarâm
Ţi-au transformat visele-n scrum.
Degeaba... ai tot încercat
Să-mi demonstrezi anticipat
Că n-am de ce să investesc
Şi-a doua oară...şi greşesc,
Privirea-întoarsă, nu durează,
Iar despărţirea te-întristează.
Degeaba-i spus tot ce-ai gândit,
Eu am plecat cu pas grăbit,
Iar ochii-n lacrimi ţi-am scăldat
În clipa când ne-am sărutat.
Degeaba, te-ai întors acum
E prea târziu, cum să-ţi mai spun ?
Câtă dreptate ai avut...
C-am sperat un nou început
Care-n scurt timp s-a destrămat...
Degeaba-mi spui că m-ai visat,
E prea târziu, iubitul meu
Să-ţi spun că drumul a fost greu?
Orice-ai fi spus, ai fi gîndit
Eu tot pe el aş fi păşit,
Doar pentru c-aşa trebuia
Să-mi derulez din viaţa mea.
Şti bine că aş fi rămas,
Îmi tremura lacrima-n glas
Când mă priveai aşa smerit,
Degeaba te-ai întors grăbit
Dacă de mână nu m-ai luat
Atunci... să mă opreşti forţat,
Să-mi demonstrezi, nu doar să-mi spui
Că vei rămâne-al nimănui,
Degeaba azi ochii-ţi plutesc
În lacrimi şi-mi spui să zâmbesc,
Că totul a trecut şi-i bine...
Că ti-a fost foarte dor de mine...
Degeaba... fiindcă n-ai aflat
Şi n-ai să afli niciodat'
Pe caldarîm, în urma mea,
Cum mi-era stoarsă inima
Şi-atâția ani şi ani de zile
Nu m-am gândit decât la tine
Degeaba, nu mai este loc
Pe-aleea-aceea să mă-ntorc
Să-mi caut inima zdrobită
De firea ta nehotărâtă.

Am să dispar cît ai clipi...

De când mă ştiu mi-am tot dorit
Să mă grăbesc către sfârșit
Şi să mă scurg pe zi ce trece
Ca roua caldă-în iarba rece,
Să mă topesc precum un val,
Ca un fir de nisip la mal,
Să mă ascund printre mulțime,
Să mă ascund chiar şi de mine,
De mult, chiar de când mă tot știu
Am perceput că-i prea târziu
Şi-am încercat să mă grăbesc
Dar pasul a fost nefiresc,
Sau, fiindcă am avut şi toc
Am tot bătut pasul pe loc?
Iar la final oricât aş vrea
Se pare că nu voi putea
Să-ajung fiindcă mai am de tras
Deşi ... am tot primit avans...
Şi-am alergat cât s-a putut,
N-am terminat ce aş fi vrut,
De-aceea tot staționez,
Deși ... aş vrea să decolez
Spre alte lumi mult mai curate ...
Dar, voi pleca, poate-într-o noapte
Cu vis cu tot şi cu speranță,
Să credeți că sunt în vacanță.
Pe zi ce trece veți uita
C-am existat şi eu cândva
Ca un fir de nisip prelins,
Sau în zori doar un simplu vis,
Ca o eclipsă-în miez de zi
Am să dispar cît ai clipi....

Nu mă regăsesc de loc ...

Nu mă regăsesc de loc ...
Simt un amestec de foc
Cu o beznă tumultuoasă ,
Simt că am inima arsă ,
Un șirag de dureri zac
Undeva ... fără capac
Şi-au un iz îngrozitor ...
Cum n-am reușit să mor ?
După-atâta chin şi jale ?
Am cumva straie din zale ?
Sunt atât de frunză-n vânt ?
De n-am loc nici pe pământ
Să-mi ruginesc adierea ?
Nici deasupra, căci durerea
Trebuie să mă apese
De ce trebui să se verse
Mereu paharul prea plin ?
Este soartă sau destin ?
Bunătate sau prostie ?
Cine îmi spune şi mie ?
Cât din viața poți să dai ?
Când să te oprești , să stai ?
Când s-o iei de la-început ?
E PREA MULT , E MULT PREA MULT ...
Sunt , trăiesc şi mai exist ...
Dar e trist... e-aşa de trist ...
Să dai zâmbet , iar în loc
Să primești ... pală de foc ...
Să dai tot ce poţi să ai
Şi-în același loc să stai ,
Ba, mai mult ... să dai în spate
Doar pentru că ai dreptate ?
Iar după ani mulți de-amar
Să te trezești din coșmar
Să-îţi dai seama dintr-o dată
Că-ai trăit o viață-întreagă
Cu sinceritate multă
Dar nimeni nu mai ascultă ,
Geaba rogi , geaba implori
Nu mai ai timp nici să mori ,
Zâmbești doar pentru-a trăi
Iar în lacrimi scalzi ochii
Transformând sufletu-în sloi .
Cu ce-am greșit ? spuneți voi ?