unde mă doare

eşti doar un fulg fără de vină
ce te-ai întins de-un timp la soare,
un crin ce prinde rădăcină
exact aici, unde mă doare.

azvârl cu lacrimile-n stele,
lovesc cu ţipete tăcute
dar, el, din gândurile mele
parcă-i născut, of, Doamne!!!
 Du-te!

nu mai vreau să mă-ntorc acasă,
vreau să colind printre nămeţi,
sufletul parcă nu mă lasă
să sper în alte dimineţi!

nu mai vreau să primesc lumina,
îmi e de-ajuns ce-am pătimit,
nu-ţi mai întinde rădăcina
spre sufletul meu împietrit.

Delir

Un fulg de nea s-a aplecat
Sentimentul să mi-l îngheţe
Sau poate doar a încercat
Cum să fac îngeri, să mă-nveţe,
Cu alte aripi cum să zbor...
Spre-alte planete să plutesc...
Sperând că mă topesc uşor.
Eu i-am spus doar cât te iubesc.
O rază a încercat să pară,
Din steaua cea mai luminoasă,
În noaptea rece să răsară,
Din ce în ce mai călduroasă,
Despre ierni care vor urma
Mi-a explicat... pe îndelete,
Eu i-am răspuns că m-aş juca
Numai prin ale tale plete.
Fulgi de nea s-au mai perindat,
Furtuni prea groaznic ne-au lovit,
Însă noi nu am încetat
Să ne iubim necontenit.

Am prins încredere-n mine

Ieri a fost o zi prea crudă,
Azi, lumea a prins culoare.
Oare iubirea inundă
Cu-o mireasmă-mbătătoare?
Ieri, aş fi vrut să dispar
Ca un fulg de nea-ntr-o palmă,
Dup'-atâta gust amar,
Să transform, totu-ntr-o dramă.
Azi, viaţa s-a luminat
În jurul meu, tot dansează...
Adevăru'-a triumfat
Şi sufletul îmi valsează,
Am prins încredere-n mine
Deşi, nu aş fi crezut
Niciodată în "mai bine".
Dar, de-acum... a dispărut
Toată negura cea densă.
Curcubeul vieţii mele
M-a cuprins...ca o aversă
De ploaie, ploaie de stele.
Printre ele-am să păşesc,
Cu sufletul liniștit,
Dragoste-am să dăruiesc
De astăzi la infinit...

Sărutul tău de neuitat

Pe-aripi de vultur am plutit,
Pe raza stelelor aprinse,
Tot universu-a amuţit
Cînd făclii, galbene, neînvinse
În jurul nostru au dansat,
Uitînd de clipa următoare,
Uitînd de ziua ce-am ratat,
Valsînd pe stele călătoare,
Sărutul tău de neuitat
Şi-îmbrăţişarea dezmierdată
Mi-a copt sufletul de mult sloi
Iar inima prea sfărîmată,
Şi inundată-n fierbinţi ploi
Într-o petală-ai transformat....
Plutind pe norii dalbi, divini
Şi am plutit neîncetat
Simţind cum sufletul mi-alini.

CER IERTARE LUI EMINESCU !

Mă iartă tu, strălucitor Luceafăr !
C-am îndrăznit cândva
Să sper, petala ta de nufăr
C-am s-o ating cu inima !

Rogu-te-n genunchi, mă iartă!
Îndrăzneala-a fost prea mare
Să sper, că eu vreodată
Am s-ating raza de soare...

Am îndrăznit să cad în palma ta
Eu, fulg de nea rătăcitor,
Te rog , rog iartă-mi îndrăzneala mea !
Tu sfânt Luceafăr şi strălucitor !

Eşti aici, când eşti departe

Oare e doar un fulg de nea
Ce lângă tine mă topeste,
Oare doar aripa de dor,
Ce peste piscuri ne uneşte,
O adiere de salcâm,
Pictată-n tril de muguri verzi,
Rază de stea pierdută-n drum
Sau norii albaștrii ce vor plânge,
Cuprinși de-al inimilor zbor,
Din fulg de nea şi zurgălăi,
Din fir de vers, pierdut în vânt...
Privesc acum în ochii tăi,
Topim distanţa cu-n sărut
Tu eşti aici, când eşti departe,
Eu SUNT, doar când TU ai sosit.