Îmi cânt iubirea

În timp ce cauţi alinare,
Eu mângâi soarele în zori
Cât timp, pe boltă, mai apare
Şi izbuteşte printre nori.

În vremuri grele, de furtună,
Prin ceaţă, eu răzbat uşor,
Mă sfătuieşte blânda lună
Să strălucesc, ca ea, de dor.

Prin geruri trec cu amintirea
Clipelor pline de alean
Şi-mi încălzesc, la piept, iubirea
Ca pe un bob de porţelan.

În timp ce eu privesc spre munte
Precum un vultur glorios,
Stelele toate vor s-asculte
Versul meu cald, şoptit duios.

În timp ce greierii răstoarnă
Mirajul serii în chitări,
Doar cerul, peste pleoapă, toarnă
Visele mele până-n zori.

N-am timp să dorm în zorii zilei,
Miezul nopţii nu-mi e duşman,
M-aşteaptă lacrimile filei,
Să le-ndulcesc, fără vreun plan.

În timp ce tu îmi dai tristeţe
Şi mă ridici pe-un nor de fum,
Eu îţi voi şopti cu blândeţe
Un singur sfat: vezi-ţi de drum!

În timp ce cauţi cu privirea
Să-mi furi din suflet simţământul,
Îmi voi hrăni, aici, iubirea
Iar ea îmi va sorbi cuvântul...

Eu sunt iubită peste poate
De-un suflet cald, mărinimos,
Îl cânt în versurile toate
Fiindcă-l iubesc ca pe-un Hristos.

Nu-ncercaţi să mă schimbaţi!

Ştiu, e început de an....
Şi-am acumulat un gram,
Sau poate că am pierdut,
Nu contează, a trecut...
Însă n-a trecut oricum...
Chiar am ceva să vă spun,
De-aceea m-am aşezat,
Aşa cum v-am învăţat,
Să împart totul cu voi...
De-azi păşesc pe drumuri noi...
Aşa cum ştiţi, m-aţi citit,
Deja m-am îndrăgostit
De vreo două luni de zile.
S-a înfiripat în mine
Sentimentul cel mai dur,
Îl iubesc enorm, o jur!
L-am iubit şi ieri şi azi....
Sărbători....miros de brazi...
Şi mîine îl voi iubi
Chiar cu riscul de-a greşi,
Dar nu văd...iubirea-i chioară,
Nici viaţa nu-i mai uşoară,
Dar iubirea...n-o spun eu,
Este de la Dumnezeu
Şi-mi place s-o dau curată,
Caldă şi adevărată,
Doar că-n viaţă întîlneşti
Atîtea firi omeneşti
Care vor sfaturi să-ţi dea...
De te-apucă şi greaţa...
Până-acum am tot iubit
În viaţă şi am primit
Doar ceea ce au vrut ei,
Crezându-se Dumnezei...
M-au tratat doar cu minciuni,
S-au crezut mereu mai buni...
Mai frumoşi...sau mai deştepţi,
Iar eu am stat mereu "drepţi"
În faţa lor....NU MAI VREAU!!!
De azi...gata!!! vreau să stau,
Vreau chiar să mă plictisesc,
Nu mai vreau să slugăresc!
Nu mai vreau să fiu soţie!
Am fost...şi? îmi spuneţi mie
Oare cu ce m-am ales?
Nu am fost pe interes,
Nici de-acum nu am de gînd
Să fiu...dar în primul rînd
Eu sunt un suflet de om,
N-am coborît ieri din pom,
Ca maimuţa din copac
Să cad din puţ drept în lac,
Nu-s nici dudă să mă coc
Iute şi să ard în foc,
Sunt un suflet şi-mi doresc
Să iubesc, nu să rănesc.
De sfaturi sunt chiar sătulă
Pînă-n gît....am o basculă
De sfaturi primite, dar,
Foarte mulţi nu au habar
Ce înseamnă să iubeşti....
Mulţi spun că sunt doar poveşti
Cînd le vorbeşti de iubire...
Cică eu, aş fi din fire
Cu mintea dusă, plecată....
Dar, ei n-au iubit vreodată,
Fiindcă.... încă n-au găsit
Sufletul......nu au iubit
Şi nici n-au fost fericiţi,
Dar ....vor să fie iubiţi
De mine....şi ce-aţi mai vrea?
Vreți să vă dau viața mea?
Iar voi să îmi daţi 'napoi
Poate-o ladă de gunoi....
Chiar aşa, vă-ntreb sincer:
Ce-aţi mai vrea să vă ofer ?
Nu mai vreau să dau nimic!
Nici nu cer, doar vreau să zic
Că-n acest moment din viaţă
Păşesc spre o dimineaţă
Plină toată de iubire,
Iubesc, primesc fericire
Şi nu vreau să o ucid
Transformând-o într-un vid.
Este dulce şi frumoasă,
Nu-i noapte tristă, geroasă.
Iar voi, cei ce încercaţi
Pe mine să mă schimbaţi,
Vă anunţ că... orice-ar fi
Doar pe el îl voi iubi
Pînă cînd "STOP!" el va spune,
Asta sunt şi voi rămîne.
Nu-ncercaţi să mă schimbaţi!
Oricâte sfaturi îmi daţi,
Tot pe el îl voi iubi
Şi prieteni nu-mi veţi fi...
Deci nu vă răciţi nici gura,
Nu tociţi nici tastatura!
Nici eu nu voi încerca
Nicicând să vă schimb cumva.

Degeaba

Ar mai fi fost atât de multe
De spus, dar cine să te-asculte?
Pe banca veche din alee
Ai rămas trist, fără idee,
Iar paşii mei pe caldarâm
Ţi-au transformat visele-n scrum.
Degeaba... ai tot încercat
Să-mi demonstrezi anticipat
Că n-am de ce să investesc
Şi-a doua oară...şi greşesc,
Privirea-întoarsă, nu durează,
Iar despărţirea te-întristează.
Degeaba-i spus tot ce-ai gândit,
Eu am plecat cu pas grăbit,
Iar ochii-n lacrimi ţi-am scăldat
În clipa când ne-am sărutat.
Degeaba, te-ai întors acum
E prea târziu, cum să-ţi mai spun ?
Câtă dreptate ai avut...
C-am sperat un nou început
Care-n scurt timp s-a destrămat...
Degeaba-mi spui că m-ai visat,
E prea târziu, iubitul meu
Să-ţi spun că drumul a fost greu?
Orice-ai fi spus, ai fi gîndit
Eu tot pe el aş fi păşit,
Doar pentru c-aşa trebuia
Să-mi derulez din viaţa mea.
Şti bine că aş fi rămas,
Îmi tremura lacrima-n glas
Când mă priveai aşa smerit,
Degeaba te-ai întors grăbit
Dacă de mână nu m-ai luat
Atunci... să mă opreşti forţat,
Să-mi demonstrezi, nu doar să-mi spui
Că vei rămâne-al nimănui,
Degeaba azi ochii-ţi plutesc
În lacrimi şi-mi spui să zâmbesc,
Că totul a trecut şi-i bine...
Că ti-a fost foarte dor de mine...
Degeaba... fiindcă n-ai aflat
Şi n-ai să afli niciodat'
Pe caldarîm, în urma mea,
Cum mi-era stoarsă inima
Şi-atâția ani şi ani de zile
Nu m-am gândit decât la tine
Degeaba, nu mai este loc
Pe-aleea-aceea să mă-ntorc
Să-mi caut inima zdrobită
De firea ta nehotărâtă.

ACEASTA-I ARTA DE-A ÎNVINGE!!!

Să ai curajul să spui DA!
Să ai curajul să spui NU!
Şi-n fiecare clipa grea
Să fi mereu același TU!
Să simți când alții TE ÎNȘEALĂ!
Să te ridici când TE DOBOARĂ!
Să poți păstra ce vor SĂ-ALUNGE!
Să știi să râzi CÂND TOTU-ÎȚI PLÂNGE!
Să rămâi cald, chiar dacă ninge!
ACEASTA-I ARTA DE-A-I ÎNVINGE!

Am să dispar cît ai clipi...

De când mă ştiu mi-am tot dorit
Să mă grăbesc către sfârșit
Şi să mă scurg pe zi ce trece
Ca roua caldă-în iarba rece,
Să mă topesc precum un val,
Ca un fir de nisip la mal,
Să mă ascund printre mulțime,
Să mă ascund chiar şi de mine,
De mult, chiar de când mă tot știu
Am perceput că-i prea târziu
Şi-am încercat să mă grăbesc
Dar pasul a fost nefiresc,
Sau, fiindcă am avut şi toc
Am tot bătut pasul pe loc?
Iar la final oricât aş vrea
Se pare că nu voi putea
Să-ajung fiindcă mai am de tras
Deşi ... am tot primit avans...
Şi-am alergat cât s-a putut,
N-am terminat ce aş fi vrut,
De-aceea tot staționez,
Deși ... aş vrea să decolez
Spre alte lumi mult mai curate ...
Dar, voi pleca, poate-într-o noapte
Cu vis cu tot şi cu speranță,
Să credeți că sunt în vacanță.
Pe zi ce trece veți uita
C-am existat şi eu cândva
Ca un fir de nisip prelins,
Sau în zori doar un simplu vis,
Ca o eclipsă-în miez de zi
Am să dispar cît ai clipi....

Nu mă regăsesc de loc ...

Nu mă regăsesc de loc ...
Simt un amestec de foc
Cu o beznă tumultuoasă ,
Simt că am inima arsă ,
Un șirag de dureri zac
Undeva ... fără capac
Şi-au un iz îngrozitor ...
Cum n-am reușit să mor ?
După-atâta chin şi jale ?
Am cumva straie din zale ?
Sunt atât de frunză-n vânt ?
De n-am loc nici pe pământ
Să-mi ruginesc adierea ?
Nici deasupra, căci durerea
Trebuie să mă apese
De ce trebui să se verse
Mereu paharul prea plin ?
Este soartă sau destin ?
Bunătate sau prostie ?
Cine îmi spune şi mie ?
Cât din viața poți să dai ?
Când să te oprești , să stai ?
Când s-o iei de la-început ?
E PREA MULT , E MULT PREA MULT ...
Sunt , trăiesc şi mai exist ...
Dar e trist... e-aşa de trist ...
Să dai zâmbet , iar în loc
Să primești ... pală de foc ...
Să dai tot ce poţi să ai
Şi-în același loc să stai ,
Ba, mai mult ... să dai în spate
Doar pentru că ai dreptate ?
Iar după ani mulți de-amar
Să te trezești din coșmar
Să-îţi dai seama dintr-o dată
Că-ai trăit o viață-întreagă
Cu sinceritate multă
Dar nimeni nu mai ascultă ,
Geaba rogi , geaba implori
Nu mai ai timp nici să mori ,
Zâmbești doar pentru-a trăi
Iar în lacrimi scalzi ochii
Transformând sufletu-în sloi .
Cu ce-am greșit ? spuneți voi ?