Doar un cuvânt ţi-am cerut

Doar un cuvânt ţi-am cerut

Să îl pot eu transforma,

Poate într-un aşternut,

Rostit, cald, de gura ta,

Într-un cer plin de petale,

Într-un lan cuprins de stele,

Rostit de buzele tale,

Să pot alerga prin ele.

Visele să mi te-aducă

Cu-n cuvânt rostit de tine,

Lângă mine-ntr-o secundă,

Un sunet, cuvânt în fine,

Două, dacă nu-s prea multe,

N-ai ştiut ce să rosteşti,

Avea cine să te-asculte

Şi-ai spus doar că mă iubeşti,

Iar acum, iubirea mea

Mă-întreb, tu te-ai întrebat?

Eu mai am ce transforma?

Din cuvântu'-adevărat?

Chipul tău, a mea icoană

Sub stropii duşului fierbinte
Mi-ai repătruns adânc în minte,
Ochii-am închis şi-am aşteptat,
Să intri, însă n-ai intrat,
Stropii curgeau grăbiţi pe trup
Ca sărutările în grup
Ce le-ai împrăştiat, iubite,
Pe trupul meu, atunci fierbinte,
În patul gol am revenit,
Mă aştepta ca împietrit,


Deşert avid de al tău trup,
Sufletul din piept să mi-l rup
Şi inima să îmi zdrobesc
Aş vrea, dar nu le mai găsesc,



Le-ai luat cu ultimul sărut
Lasând în urmă, abătut,
Un trup golit de-orice suflare
Şi-un chip trist ca o lumânare,
Arzând în noaptea îngheţată
Lângă poza ta transformată
Într-o icoană cu minuni,
Fără efort sau rugăciuni
Mi-aduce zâmbetul pe faţă
Şi-mi face noaptea dimineaţă.

Ochii tăi mă urmăresc,

Ochii tăi mă urmăresc doar din poză, zâmbitori
Mă alintă şi m-atrag, provocându-mi dulci fiori,
Le-am promis, a mia oară că lacrima-mi va dispare,
Dar adânc în al meu suflet, doare din ce în ce mai tare,
Mă inundă noaptea rece şi-îmi pătrunde-n aşternut
Dorul tău cel veşnic crâncen, m-arde din ce-n ce mai mult,
Iar când somnul mă doboară, saturată de suspine
Vii, în vis, ca o comoară ce mă înconjoară cu tine
Până-n zori, când totul piere odată cu blândă lună
Şi-mi rămân doar ochii tăi să-mi vegheze o zi bună,
Să-mi zâmbească neîncetat, dar după ecranul rece,
Dorul tău e mult prea mare şi-orice-aş face nu-mi mai trece.
Numai tu eşti alinarea nopţilor pustii şi surde,
Doar tu mi-aduci fericirea eternă, în cinci secunde.

Coală albă de hârtie

Coală albă de hârtie
Fă tu o vrăjitorie
Şi dă timpul înainte!
Îţi promit, voi fi cuminte
Cum nu s-a mai pomenit...
Îţi promit, promit, promit!
Sau... dă timpul înapoi,
Prin ploaie, doar amândoi
Să ne plimbăm mână-n mână,
Ţine-l... doar o săptămână
Pe loc... şi-am să-ţi dau şi ţie
Coală albă de hârtie,
O silabă şi-un cuvânt...
Dar, dă-i timpului avânt!
Să zboare cum a zburat
Azi noapte, când am visat
Că era deja cu mine...
Doar şti cât îmi e de bine...
Eşti martoră că-l iubesc...
Vrei să te mototolesc?
Cu mine te-mpotriveşti?
Crezi c-ai să mă biruieşti?
Coală albă şi curată...
Mai gândeşte-te odată!
Crezi că aşa va rămîne?
El, tot va veni la mine,
Mai devreme, mai târziu...
Cu siguranţă, o ştiu,
Iar tu coală... vei rămîne
Aşa singura pe lume...
Cum am fost eu până-acum,
Aruncată pe un drum,
Fără pic de mîngâiere,
De iubire sau plăcere.
Vântul rece va sufla
Peste tine, coală rea
Şi te va duce departe...
Poate printre coli de carte
Şi vei fi chiar renegată,
Oricât ai fi de curată.

Te voi primi in dar

Deja planuri mi-am făcut
Pentru tot ce va urma,
Chiar de la primul sărut
Pe care ţi-l voi fura,
Ştiu cu lux de amănunte
Absolut tot cum va fi,
Îmi lipseşte doar o punte
Peste timp şi pot zâmbi.
Pot pune chiar rămăşag
Pe-orice zi din calendar,
Nimic nu va fi trist, vag
Totul voi primi în dar,
Tot ce mişcă, ce respir,
Mă-nconjoară, mă susţine
Cu miros de trandafir,
Tot, un tot deplin, pe tine .
Tu, doar tu mă împlineşti
Cu toată fiinţa ta,
Te iubesc şi mă iubeşti,
Deci, ştiu tot ce va urma,
Din adâncul inimii
Şi din tot sufletul, chiar
Zi de zi te voi iubi
Şi te voi primi în dar.

Aceste zile vom strivi.

Trec zilele, trec greu, uşor,
Mult a fost, puţin a rămas,
Ne coacem sufletul de dor
Şi ne hrănim c-un vers, c-un glas,
Cu un cuvânt scris sau rostit,
Topind zilele care mai sunt,
Doar câteva, dar infinit
Parcă devine-orice minut
Ce încă ne mai stă în cale
Şi paşii nu ne-mpreunează
Mi-e dor, să simt brațele tale,
Sufletu-n flăcări îmi vibrează,
Gându-mi zboară l-acea secundă
Când ochi în ochi ne vom privi,
Vom păşii amândoi pe-o undă
Şi-aceste zile vom strivi.

Când te-ascult

Oceanu-n lac s-a transformat
Doar într-o clipă
Şi Universul a vibrat
Ca o aripă,
Gerul de-odată s-a-îmblânzit
Miraculos
În clipă când ţi-am auzit
Glasul duios,
Soarele raza şi-a trimis
În viaţa mea,
Era real, nu era vis
Mă lumina,
Nu mai ştiam, ce să mai spun,
Te ascultam,
Eram sticluţa de parfum
Şi savuram
Glasul tău cu esenţa-aleasă,
Mă răsfaţă,
Lumea era mult mai frumoasă
Şi toată-a mea.
O ameţeală tremurândă
M-a cucerit,
Fiindcă mai mult de o secundă
Te-am auzit,
Mi-ai spus că dorul te topeşte,
Ştiam deja,
Tot sufletul acu'-mi zâmbeşte,
Iubirea mea.
Şi mie-mi e un dor nespus
Să te sărut
Mă ştiu toţi îngerii de sus,
Când te-ascult,
Simt cum puterea mă-nfăşoară
Cu vraja sa
Şi viaţa-mi e mult mai uşoară,
Dragostea mea..

Răbdarea mă străpunge

Noaptea rea mă loveşte cu luna ei cea clară,
Somnul iar îmi răpeşte ca-n fiecare seară,
Gândul mi-o ia tot razna până la al tău piept,
Mult a trecut de-acum, puţin mai am s-aştept,
Însă, puţinul ăsta e-aşa de infinit,
Până în ziua-n care voi spune "bun venit!"
Răbdarea mă străpunge cu ghearele-i fierbinţi,
Iar timpul cu-a lui lene, deja m-a scos din minţi.
Dar voi jura pe stele, chiar şi pe luna rece
C-am să-l împing din spate şi timpul tot va trece,
Iar dacă ele, toate, putere nu-mi vor da,
În genunchi le voi cere, chiar le voi implora,
Pe raze să mă poarte până-n braţele tale,
Cel puţin pentru-o clipa să-ţi pot ieşi în cale
Şi-n următoarea, capul pe pieptul tău să-anin,
Să-mi dai sărutul dulce, mirific şi divin.

Ne vom iubi noapte şi zi.

În zori de zi, când m-am trezit,
Din vis în minte-ai poposit,
Dar azi totu'-i mai minunat...
Eşti tot plecat, e-adevărat,
Dar, în sfârşit al tău sărut
Pe care-l doream aşa mult,
L-am primit printr-un fulg de nea,
Cum spuneai tu, iubirea mea...
Şi-n clipa-aceea-am auzit
Cântecul care ne-a unit.
Ce poate fi mai minunat?
Faptul c-azi noapte te-am visat?
Dar te visez noapte de noapte,
Prin vise-mi eşti aşa de-aproape
De nici nu-ţi poţi imagina
Cât îmi poţi umple inima
Şi sufletul în visul meu,
Timpul nu-mi poate face rău,
Neaua sigur se va topi,
Iar tu din nou vei reveni,
Nimeni nu va putea s-oprească
Dragostea supraomenească
Ce între noi s-a-nfiripat....
Totul va fi mai minunat
Şi lumea se va transforma,
Pe braţe când mă vei purta
Şi printre stele vom pluti....
Ne vom iubi noapte şi zi.

Nu-ncercaţi să mă schimbaţi!

Ştiu, e început de an....
Şi-am acumulat un gram,
Sau poate că am pierdut,
Nu contează, a trecut...
Însă n-a trecut oricum...
Chiar am ceva să vă spun,
De-aceea m-am aşezat,
Aşa cum v-am învăţat,
Să împart totul cu voi...
De-azi păşesc pe drumuri noi...
Aşa cum ştiţi, m-aţi citit,
Deja m-am îndrăgostit
De vreo două luni de zile.
S-a înfiripat în mine
Sentimentul cel mai dur,
Îl iubesc enorm, o jur!
L-am iubit şi ieri şi azi....
Sărbători....miros de brazi...
Şi mîine îl voi iubi
Chiar cu riscul de-a greşi,
Dar nu văd...iubirea-i chioară,
Nici viaţa nu-i mai uşoară,
Dar iubirea...n-o spun eu,
Este de la Dumnezeu
Şi-mi place s-o dau curată,
Caldă şi adevărată,
Doar că-n viaţă întîlneşti
Atîtea firi omeneşti
Care vor sfaturi să-ţi dea...
De te-apucă şi greaţa...
Până-acum am tot iubit
În viaţă şi am primit
Doar ceea ce au vrut ei,
Crezându-se Dumnezei...
M-au tratat doar cu minciuni,
S-au crezut mereu mai buni...
Mai frumoşi...sau mai deştepţi,
Iar eu am stat mereu "drepţi"
În faţa lor....NU MAI VREAU!!!
De azi...gata!!! vreau să stau,
Vreau chiar să mă plictisesc,
Nu mai vreau să slugăresc!
Nu mai vreau să fiu soţie!
Am fost...şi? îmi spuneţi mie
Oare cu ce m-am ales?
Nu am fost pe interes,
Nici de-acum nu am de gînd
Să fiu...dar în primul rînd
Eu sunt un suflet de om,
N-am coborît ieri din pom,
Ca maimuţa din copac
Să cad din puţ drept în lac,
Nu-s nici dudă să mă coc
Iute şi să ard în foc,
Sunt un suflet şi-mi doresc
Să iubesc, nu să rănesc.
De sfaturi sunt chiar sătulă
Pînă-n gît....am o basculă
De sfaturi primite, dar,
Foarte mulţi nu au habar
Ce înseamnă să iubeşti....
Mulţi spun că sunt doar poveşti
Cînd le vorbeşti de iubire...
Cică eu, aş fi din fire
Cu mintea dusă, plecată....
Dar, ei n-au iubit vreodată,
Fiindcă.... încă n-au găsit
Sufletul......nu au iubit
Şi nici n-au fost fericiţi,
Dar ....vor să fie iubiţi
De mine....şi ce-aţi mai vrea?
Vreți să vă dau viața mea?
Iar voi să îmi daţi 'napoi
Poate-o ladă de gunoi....
Chiar aşa, vă-ntreb sincer:
Ce-aţi mai vrea să vă ofer ?
Nu mai vreau să dau nimic!
Nici nu cer, doar vreau să zic
Că-n acest moment din viaţă
Păşesc spre o dimineaţă
Plină toată de iubire,
Iubesc, primesc fericire
Şi nu vreau să o ucid
Transformând-o într-un vid.
Este dulce şi frumoasă,
Nu-i noapte tristă, geroasă.
Iar voi, cei ce încercaţi
Pe mine să mă schimbaţi,
Vă anunţ că... orice-ar fi
Doar pe el îl voi iubi
Pînă cînd "STOP!" el va spune,
Asta sunt şi voi rămîne.
Nu-ncercaţi să mă schimbaţi!
Oricâte sfaturi îmi daţi,
Tot pe el îl voi iubi
Şi prieteni nu-mi veţi fi...
Deci nu vă răciţi nici gura,
Nu tociţi nici tastatura!
Nici eu nu voi încerca
Nicicând să vă schimb cumva.