Sub cascade provocate

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Vreau să zbor, să zbor departe
De tot omul ce lovește,
Să dau foc la semn de carte,
Să mă comport nebunește.

Vreau să zbor, să zbor spre stele,
Să-mi găsesc liniștea sfântă
Între paginile mele
Să-mi aud versul cum cântă.

Vreau să zbor, să zbor odată
Cum n-am mai zburat nicicând,
Să-mi ascund iubirea toată
Dintre lacrimi, izvorând.

Vreau să zbor, să zbor pe creste
Să nu mai aud minciuni,
Printre clipele celeste
Să-întâlnesc doar oameni buni.

Vreau să zbor, cu-aripa frântă
Și cu rănile enorme,
S-aud dragostea cum cântă
În cupele-i uniforme.

Vreau să zbor, în adâncime
Să vărs norii-n picătură,
Să șterg rănile din mine,
Să pun dragostea pe ură.

Vreau să zbor pe culmi alpine
Singură-n pustietate
Să nu mai aud de-un bine
Ce se uită peste noapte.

Vreau să zbor atât de sus,
Lacrima să nu-mi zărești
Nici în zori, nici în apus,
Nici în oglindiri lumești.

Vreau să zbor, pe norii mei
Doar în ei mă pot încrede
Să uit anii ăștia grei
Și-ochii tăi, fior de verde.

Vreau să zbor, dintre puhoaie
De necazuri și durere,
S-opresc lacrimi în șuvoaie
Și să zbor, să-aud tăcere.

Vreau să zbor de lângă tine,
Să fii mult mai fericit,
Să strivesc sufletu-n mine,
Uitând ce mult te-am iubit.

Vreau să zbor, să uit cuvinte
Ce mi le-ai lovit de gheaţă,
Să privesc doar înainte
Făr-a-mi mai păsa de viaţă.

Vreau să zbor, să uit că ieri
Am zâmbit la pieptul tău,
Iar astăzi, printre dureri
Zbor, urlând din hău în hău.

Vreau să zbor, secând cascada
Pe care-o provoci mereu,
Să uit iarna și zăpada,
Să fiu doar cu Dumnezeu.

Vreau să zbor, să poți zâmbi,
În blestem să nu mai zac
Probabil cât voi trăi...
Vreau să zbor, ce pot să fac?

Luna despletită

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.



Sunt boltă înstelată
În ochi când mă privești,
Aripa dantelată
A zânei din povesti.

Sunt albă ca zăpada
Tu, prinţul ce-mi dă viaţă
Distrugând acolada
Ce mă ținea sub gheaţă.

Sunt boltă însorită,
La pieptul tău zâmbesc
Sub Luna despletită
De-aceea te iubesc!

Chiar dacă

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-aleitrasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-imulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.


Chiar de inima te doare,
Pune pe zăpadă, sare!
Nu încerca să presari miere
Că-ți vei lua la revedere.

Chiar dacă sufletul arde,
Cere-i vieții, miliarde
De secunde înghețate
Și pornește mai departe!

Chiar de capul ți se lasă
Fii stăpân la tine-acasă!
Nu te mai topi de dor,
N-ai cui cere ajutor.

Chiar de vezi la colţ de stradă
Nopțile, cum stau grămadă,
Nu le lua în seamă ura,
Ele n-au simțit arsura.

Chiar dacă primești suspine,
Nu-înceta să faci mult bine,
Zorii vin dup-orice noapte
Și-mi vei da din nou dreptate.

Chiar dac-ai greșit intrarea
Nu-înceta să iubești zarea,
Ai încredere în tine
Și în stelele divine.

Chiar dacă vine furtuna
Nu-înceta să iubești Luna,
Stelele îți vor zâmbi
Printre nori, în orice zi.

Chiar de fumul nu-i ca ceaţa
Nu-înceta să-ți iubești viaţa!
Nu vei achiziționa
Alta, orice ți-aș dona.

Chiar de-s gropi pe drumul tău,
Sus, e Bunul Dumnezeu,
Aici, iarna ne îngheață,
Privește-l pe EL în față!

Chiar de inima te doare,
Soarele-i așa de mare,
Noaptea, Luna strălucește,
Sigur, doar El te iubește.

Cât aş vrea!

Aş acosta pentr-o secundă
Pe-un fulg de norişor curat,
Să simt cum liniştea inundă
Sufletul meu îndurerat.

M-aş odihni măcar o clipă
Pe-o limbă de nufăr smerit,
Să vindec rana din aripă
A lumii, ce m-a obosit.

Aş acorda clipa-n baladă
Cu versul alb, să o-mblânzesc,
Topind nămeţii de zăpadă
În dragoste, să vă-nvelesc.

Mi-aş clăti ochii-n apă pură
Tabloul, să-l privesc curat,
Să dăruiesc peste măsură
Iubire, cum am învăţat.

Aş preschimba lacrima-n miere
Aripi de îngeri, să clădesc
Şi în momente de durere
Cu slova mea, să vă-ncălzesc.

Mi-aş opri zboru-n loc, o seară,
Să-l finisez cu o minune
Extrasă dintr-o călimară
Ce are, încă, multe-a spune.

Trandafirul alb din piept

Priveam în ochii tăi spre stele
Şi-am întâlnit iubirea pură
Ascunsă printre acuarele
Înmărmurită de-o pictură.
Priveam din ochii tăi spre mine
Am revăzut gheţar masiv
Prin lacrimile cristaline,
Curgând de fapt fără motiv.
Am redat aripi unui zbor
Alungând stratul de zăpadă
Ce se-aşternuse în decor
Şi ne-am lăsat iubirii pradă,
Privindu-ne ochii în noapte
Cum sub săruturi străluceau,
Aripile ascunse-n carte
Pe culmea norilor dansau.
Eşti trandafirul alb din piept,
Eu aripile tale-ntinse,
Eşti suflet în al meu suflet
Şi cerul pleoapei mele plânse.

Înger alb din fulgi de nea

Scriu în lipsa ta iubire,
Scriu pe fulgii de zăpadă
Ce se aştern în neştire,
Sunt doar sufletul din stradă,
Scriu de dorul tău să-mi treacă,
Scriu cu lacrima pe clape,
Printre note-ar vrea să-mi zacă
Dorul tău, ce nu-mi încape
În inima mea enormă,
De mult nu mai are loc
A crescut, a luat o formă...
Prea mare, mult, prea mult foc...
Mă apasă peste pleoape,
Peste suflet mă cuprinde,
Mi-aş dori să-mi fi aproape
Să nu mă mai pot desprinde
De-al tău suflet cald, iubire...
Să-ţi fac îngeri de zăpadă,
Să mă-neci în strălucire,
Numai ochii tăi să vadă
Înger alb din fulgi de nea,
Să fiu veşnic pentru tine
Ghiocel, de s-ar putea
Să răzbesc pe culmi alpine.

Voi Fi Aproape De Tine

Pe-un ger cumplit, fulgi sclipitori
Îmi şterge umbra tremurândă,
Îmi soarbe noaptea de culori,
În alb şi negru mă inundă...
Şi-n iarna blândă aşternând
Miracol inedit de nea
Te port mereu în al meu gând
Şi te declar minunea mea,
De dor disper, în flăcări ard,
Mă scalzi în lanuri de splendoare,
Sunt vasul fără de catarg
Uitat pe-un ţărm în depărtare
Când eşti plecat pe culmi alpine,
Transmiţi iubirea să-nţeleg
Oriunde eşti, eşti lângă mine,
Alt drum nu am cum să aleg
Cu-aceeaşi paşi, aceleaşi stele
În noapte ne vor lumina,
Vom zbura singuri printre ele
Nu am când să te pot uita!

Să ne iubim ca nebunii

Se-aştern în noapte fulgi pufoşi
Gândind în şoapta lor firavă
Că ochii tăi verzi şi frumoşi
În a mea inimă bolnavă
Vor fi acoperiţi de ger,
De crivăţ sau de vreo uitare...
Sufletu-mi frânt, palid, stingher
Te-aşteaptă fără încetare...
Te-aşteaptă-n zori plini de zăpadă,
Te-aşteaptă-n noaptea viscolită
Doar m-am lăsat iubirii pradă,
O păcătoasă răstignită
Pe crucea sfântă a iubirii.
Săgeţi în suflet mă pătrund
Precum grădina trandafirii,
Cu-al lor miros cald şi profund
Vom topi fulgii grei de nea,
Doar cu al tău surâs fierbinte
Iubirea din cupe vom bea...
Aştern în nopţi mii de cuvinte,
Te-aştept să-nvingem împreună
Fulgi viscoliţi din geana Lunii,
Să biruim orice furtună...
Să ne iubim iar ca nebunii.

Asculta mai multe audio diverse

Dimineaţă crudă

Tu, dimineaţă crudă, de ce nu m-ai lăsat
Acolo în pustiu şi m-ai adus în pat?
Poate era mai bine, poate c-ai fi uitat
De mine prin pădure şi aş fi îngheţat.
De ce ai avut grijă visul din zori să-mi smulgi?
Nu vezi cât rău îmi faci, de ce mi-l tot alungi?
Voi, zori pustii de ziuă, de ce mă torturaţi?
De ce-mi deschideţi ochii, după ce-mi alungaţi
Iubirea, ce în noapte mi-o strecuraţi uşor
Şi-apoi brusc mă treziţi? lăsaţi-mă să mor!
Lăsaţi-mă în noapte, fără un vis măcar!
Să uit, să uit de toate, chiar şi de calendar.
Tu, dimineaţă crudă, de ce ai mai venit?
Să-mi aduci ziua asta? recunosc c-am greşit!

De dragul tău

În zori de zi, de ziua mea,
M-au sărutat din partea ta
Toţi fulgii de nea sclipitori
Ce se-aştearneau dându-mi fiori...
De dragul tău mă-nvăluiau,
De dorul tău mă îngheţau,
Cu-a ta iubire au umplut
Totul din ce în ce mai mult,
Pe lângă mine au dansat,
Mi-au şoptit când m-au sărutat
Să te iubesc la infinit
Chiar dacă astăzi n-ai venit!
Chiar dacă toţi se vor topi
Eu şi mai mult te voi iubi!

Ne vom iubi noapte şi zi.

În zori de zi, când m-am trezit,
Din vis în minte-ai poposit,
Dar azi totu'-i mai minunat...
Eşti tot plecat, e-adevărat,
Dar, în sfârşit al tău sărut
Pe care-l doream aşa mult,
L-am primit printr-un fulg de nea,
Cum spuneai tu, iubirea mea...
Şi-n clipa-aceea-am auzit
Cântecul care ne-a unit.
Ce poate fi mai minunat?
Faptul c-azi noapte te-am visat?
Dar te visez noapte de noapte,
Prin vise-mi eşti aşa de-aproape
De nici nu-ţi poţi imagina
Cât îmi poţi umple inima
Şi sufletul în visul meu,
Timpul nu-mi poate face rău,
Neaua sigur se va topi,
Iar tu din nou vei reveni,
Nimeni nu va putea s-oprească
Dragostea supraomenească
Ce între noi s-a-nfiripat....
Totul va fi mai minunat
Şi lumea se va transforma,
Pe braţe când mă vei purta
Şi printre stele vom pluti....
Ne vom iubi noapte şi zi.

Fiindcă existi şi te iubesc!

Din câte flori sunt pe pămînt
Şi câte stele strălucesc,
Cu tine fericită sunt
Fiindcă exişti şi te iubesc!
Din câte clipe are-o zi,
Secunde goale, un minut
Eu te iubesc oriunde-ai fi,
Din ce în ce, mai mult, mai mult
Din câte nopţi mi-ai dăruit,
Cu-al tău sărut fermecător,
În cele-n care mi-ai lipsit
Mă mir că n-am murit de dor,
Din câtă nea s-a aşternut
Acoperind în alb o lume
Eu te iubesc mai mult, mai mult
Aş putea scrie cinci volume
Şi-n fiecare poezie
Voi spune ceea ce-mi doresc,
Că-mi umpli inima pustie,
Fiindcă exişti şi te iubesc!