Astăzi este "baba'' mea

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt tristă, astăzi este ''baba" mea
Ceru-i la fel ca mine de înnorat,
Aș zâmbi într-o clipă, de-aș putea
S-aștern seninul ce mi-a fost furat.

Sunt indignată, sunt prea obosită
Să lupt cu pieptul gol prin crivăț dur,
Să retrezesc iubirea adormită
În tot ce-a fost odată, cald și pur.

Sunt tristă astăzi și dezamăgită
De lacrimile care curg în van,
Pentru o lume mult prea împietrită,
Mai rece zi de zi și an de an.

Sunt tristă fiindcă-mi este dat
Să văd cu ochii mei ce suflet am,
E "baba" mea iar, cerul e înnorat
Iar, eu că-s suflet bun, filozofam.

Sunt veselă, oricâte lacrimi curg,
Sunt veselă pentru că reușesc
S-aștern un vers din zori până-n amurg,
Sunt veselă pentru că te iubesc!

Sunt veselă, soarele iar răsare
Când glasul tău tristețea-mi risipește,
Sunt veselă, iubirea ca o floare,
În sufletul meu trist, înmugurește.

Tărâmul unde piere plânsul

Aș pune mână de la mână
Cu voi, să împletesc o clipă,
Sau doar o zi pe săptămână,
Să ne-adunăm, într-o echipă
Cu meșteri, calfe și zidari
Să construim o temelie,
În ciuda multor lamentari,
Ce pierd mereu în bătălie.

Să îndulcim cu-n vers amarul,
Cu-n zâmbet, norii, s-alungăm,
Din vise să-mblânzim coșmarul
Și-apoi, cu stele, să brăzdăm
Iubirea-n cea mai pură formă,
Iubirea-n haine de smarald,
Cea care viaţa îţi transformă
Din sloi de gheaţă-n suflet cald.

Să investim în banca vieții
Un sentiment nou apărut,
Ne dăruit publicității,
Născut numai dintr-un sărut,
Pe care n-ai cum să-l ascunzi,
Pe chipuri să stea încrustat,
Fără vreun credit sau dobânzi
Toți să iubim adevărat.

Când cerul nostru plin de stele,
Pictat doar de învingători,
Ne va acoperi-n lalele
Și în zambile, până-n zori.
Vom decreta stare de veghe,
Iubirea pură s-o păstrăm,
Adânc, la mii și mii de leghe
Ura și teama să-ngropăm.

În miere să-necăm apusul
Și răsăritu-n primăvară,
Tărâmul unde piere plânsul,
Să se numească orice țară.
Iubirea s-o hrănim cu pace
Și dragostea cu dezmierdări,
Pe cerul nostru să se joace
Doar curcubeie-n exaltări.

Mi-e dor de-al tau sarut!

Oricare noapte zboară, orice zi se topește,
Oricare clipă-aleargă spre tărâm de povesti
Îmi seacă și-mi aprinde sufletul ce-mi tânjește
Doar după-al tău sărut, la piept să mă primești
Și să mă strângi în brațe, să mă alinți mereu
Cu-a ta blândețe tandră, cum doar tu reușești...
Mi-e dor să mă săruți, să-mi spui, iubitul meu
Că mâine va fi soare, că ai să-mi dăruiești
Bolta însorită-n zori, și stelele în noapte
Căldura ta divina, speranța în culori,
Iubirea noastră sfântă o vom păstra cu șoapte,
Cu boboci de zambilă împrăștiați în zori
Și tril de ciocârlie țâșnind ca un izvor
Din dragostea mea toată, din apă neîncepută...
Mi-e tare dor iubite, de-al tău sărut, mi-e dor!
Și îmi va fi mereu, chiar de-aş rămâne mută.

Fir de vis

Lin pe geana dimineții fir de vis se desfășoară,
Timpul curge peste mine, aripa clipei coboară
Peste-a zorilor lumină, palidă, cu o petală
Răsare din întuneric o cupă albă de cală,
E în mâna ta, întinsă către mine, s-o primesc
Mă întreb nedumerită, la schimb eu ce-ți dăruiesc?
Te-am refuzat într-o doară, ochii îmi simțeam zâmbind,
Într-o clipă am auzit ușa în urma ta trântind.
Zadarnic am alergat, chiar prin ușa ferecată,
Iar dincolo se-așternea o grădina parfumată,
Te-am căutat cu privirea, zorii cruzi mi te răpise,
Seara-mi dăduse-și iubire, acum, ascuns printre vise
Te-ai topit lăsând în urmă parfumul de vis ciudat,

În zori mi-ai adus buchetul, fir de vis adevărat.

De dorul tău...

De dorul tău s-a ofilit şi trandafirul alb din glastră,
De dorul tău a nins trei nopţi,dar n-a distrus dragostea noastră.
De dorul tău cerul s-a stins lăsând în urmă două stele,
De al tău dor zâmbesc forţat, iar nopţile-mi sunt mult mai grele.
De dorul tău, fulgii de nea, pe-obrazul meu s-au năpustit,
Pe nasul şi pe gura mea, exact aşa cum ţi-ai dorit.
Răsună-n noapte glasul tău, dar este doar o-nregistrare,
Pe care o ascult mereu, căci dorul tău prea mult mă doare,
Iar alinarea n-o găsesc oricât mi-ar rătăci privirea...
Oricâte flori ar înflori, doar tu îmi înflorești iubirea.
De dorul tău se va sfârși în curând crunta așteptare,
Te vei întoarce într-o zi şi de la prima sărutare
Cerul va naşte mii de stele, voi pluti paşnic peste nori
Toţi trandafirii ce-au murit, în lipsa ta, vor da culori,
Vor înflori cu glasul tău, parfumând cerul înstelat,
Doar mă iubești...şi te ador...ce poate fi mai minunat?

Chipul tău, a mea icoană

Sub stropii duşului fierbinte
Mi-ai repătruns adânc în minte,
Ochii-am închis şi-am aşteptat,
Să intri, însă n-ai intrat,
Stropii curgeau grăbiţi pe trup
Ca sărutările în grup
Ce le-ai împrăştiat, iubite,
Pe trupul meu, atunci fierbinte,
În patul gol am revenit,
Mă aştepta ca împietrit,


Deşert avid de al tău trup,
Sufletul din piept să mi-l rup
Şi inima să îmi zdrobesc
Aş vrea, dar nu le mai găsesc,



Le-ai luat cu ultimul sărut
Lasând în urmă, abătut,
Un trup golit de-orice suflare
Şi-un chip trist ca o lumânare,
Arzând în noaptea îngheţată
Lângă poza ta transformată
Într-o icoană cu minuni,
Fără efort sau rugăciuni
Mi-aduce zâmbetul pe faţă
Şi-mi face noaptea dimineaţă.