Dincolo de ceruri

Dincolo de ceruri m-ai condus iubite,
Nu ştiu de-am să pot alunga vreodată
Zbor de porumbel, arestat în minte
Inspirând iubirea cea adevărată.
Dincolo de ceruri, dincolo de stele
Mi-ai ţesut aripa pe-un crâmpei de seară,
Numărând alene clipele pe gene
Ce-au foşnit prin ceaţă, riscând să apară
Dincolo de ceruri, dincolo de ape.
Valul mi-ai plutit peste pod de dor
Sufletul în mine prăfuit nu-ncape
Doar plutesc pe valul luminat de zbor,
Dincolo de ceruri, dincolo de viaţă
Mi-ai redat iubirea fără de efort,
Renăscând ca roua prinsă-n dimineaţă,
Acostând la malul fără nici un port.