Te iubesc şi te ador!

Vai de mine, nu se poate!
Eu i-am spus că peste noapte
nu se poate avânta
însă Moşul îmi cânta
cât îl ţineau  epoleţii
şi ne răsunau pereţii,
de parcă avea motor:
Te iubesc şi te ador!

Vai de mine şi de mine!
Ia pastilă, nu-ţi e bine?
Ai rămas înzăpezit
în copacul desfrunzit?
Taci, te rog, trezeşti copila!
Chiar nu te apucă mila?
Moşul îmi cânta de zor:
Te iubesc şi te ador!

Luna se holba la el...
Slabă, fină... un cârcel
de lună a fost aseară,
am privit-o, într-o doară
şi i-am spus, bineînţeles...
El replica şi-a ales
pentru a-i fi mai uşor:
Te iubesc şi te ador!

Doamne! Cu ce ţi-am greşit
să-mi trimiţi un bântuit
de fluturi şi inimioare?
Voiam o rază de soare
să-mi însenineze viaţa
şi să-mi spună dimineaţa,
 c-un zâmbet năucitor:
Te iubesc şi te ador!

Nu un fan îndrăgostit,
odată ce m-a citit
să recite visător:
Te iubesc şi te ador!
Tu mi-ai dat un suflet cald
cu ochii ca de smarald,
ce-mi spune în timp ce zbor:
Te iubesc şi te ador!


 

Te iubesc fiindcă exişti!

De-aş putea să spun că-n toamnă
Pierd o clipă fără tine,
N-aş putea să-ţi spun ce-nseamnă
Viaţa, ce nu-mi aparţine.

De-aş putea purta-ntr-o noapte
Un alt vis, abandonat,
N-aş putea să-ţi găsesc şoapte
Sub cearceaful parfumat.

De-aş putea să zbor spre lună
Fără raza ta, fierbinte,
Ochii tăi i-aş lua, cunună
Şi i-aş adâncii în minte.

De-aş putea, numai o clipă
Fără tine să clipesc,
Aş rosti fără de frică...
"Nu ştiu de ce te iubesc!"

Dar, atâta timp cât Cerul
Vrea în suflet să-mi domneşti,
Descifrat este misterul,
Exist fiindcă mă iubeşti!

În ochii tăi

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt, în ochii tăi, frumoasă,
Sunt iubirea din scriptură
Sacră, precum o crăiasă
Deși-s doar o picătură.

Sunt, în ochii tăi, femeia
Care-ți tulbură privirea
Care ți-a aprins scânteia
Și-ți dăruiește iubirea.

Sunt, în ochii tăi, o floare
Ce nicicând nu se-ofilește,
Curcubeu iscat din soare
Ce-n palma ta se-arcuiește.

Sunt, în ochii tăi, secundă
Zămislită în iubire,
Sunt o lacrimă plăpândă
Pierdută de fericire.

Sunt, în ochii tăi, minunea
Nisipului de val șters,
Îndeplinind misiunea
De-a transforma viaţa-n vers.

Sunt, în ochii tăi, o rază
Pierdută de-o stea polară,
Ce-n iubirea ta valsează
Într-o blândă primăvară.

Visez

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Visez, de-un timp, să-ți cânte pasul
Pe clape albe de pian
Și-n ritm de noapte, contrabasul
Să strângă stelele din geam.

Visez s-ascund de orice rază
Strigătul ploii elocvent
Iar, clipa ce mă tine trează
S-o ambalez într-un concert.

Visez pe pernă să mă tulburi
Din profunzimea aţipirii,
Căutând pacea printre crânguri
S-adorm în braţele iubirii.

Să te visez nedeslușindu-ţi
Căuşul palmelor arzânde,
Să-ţi împletesc vise, răpindu-ţi
Din piept, durerea ce se-ascunde.

Eşti sufletul din vis!

Mi-aş da jos ochelarii
Şi pălăria chiar,
De dragul întâmplării
Şi-aş scrie la ziar,
Mi-aş arunca peruca
Şi borul ataşat,
M-aş pierde ca năluca
Dar... şi ieri te-am visat.
Mi-aş adormi speranţa
Pe-o rază argintie,
Aş ambala dorinţa
Ţi-aş dărui-o ţie,
Să-ţi pui în ea tristeţea
Care te însoţeşte,
Să-mi dăruieşti nobleţea
Ce mă încolăceşte.
Mi-aş alunga şi somnul
În anticariat,
Dar ştie numai Domnul
Cât de mult te-am visat.
Aş fi petală albă
De cireşi sau cais,
De gâtul tău o salbă
Aş fi, în al tău vis.
Ţi-aş fi sărut fierbinte
Aşa cum sunt mereu,
Aş fi de-acu-nainte
Veşnic la pieptul tău.
Să-ncerci noapte de noapte,
Secundă şi minut
Să schimbi visul în fapte,
Să-l conjugi la trecut,
Prezentul să-l aşterni
Sub floarea de cais
Peste pleoape să-mi cerni:
Eşti sufletul din vis!

Prea târziu

Stau și te privesc în noapte, deși nu ești lângă mine,
Mă leagănă melodia ce-mi dăruie ceas divin,
Visul mi-a pătruns sub geană îndemnându-mă spre tine,
Aud ca din depărtare glasul tău cum strigă lin,
Mă trezesc, pășesc în noapte, a fost un vis și atât
Te caut, aprind lumina, e doar un gol absolut,
Ba nu, încă mă privești de pe ecran, nemișcat,
Dau un click, iar melodia mă trimite-n așternut
Să te mai visez odată, dorul mi-e amplificat,
Și te-am mai visat, de asemeni, dar fără să te sărut,
Nu-i nimic, e mult mai bine, în vis m-ai învăluit,
Însă mă trezesc din nou, dar din nou mi s-a părut
Fiindcă știu ce s-ar putea să se întâmple apoi,
Va urma doar amintirea, va trebui să te uit
Vom fi "tu" și "eu" mereu, fără a mai rosti "noi".
Nu-mi doresc să se întâmple să visezi că mă săruți
Nu-mi doresc chiar dacă dorul mă cuprinde tot mai tare
"Noi" vreau să rostim mereu, nu îmi doresc să mă uiți,
Fiindcă-i prea târziu de-acuma să te alung în uitare.

De pe Marte spre Soare

Cu sânii tari ca piatra, cu gura-nfierbântată
Ți-am răspuns la sărutul mai blând ca altă dată,
Buzele-mi tremurau pline de pasiune,
Când m-ai luat pe braţe zburând spre altă lume...
Am închis ochii-o clipă să nu mă rătăcesc
Și-n liniștea nebună să uit să mai zâmbesc,
Învăluiți în ceaţa dorinței disperate
Am uitat că e ziuă și am plutit spre noapte...
Cămașa de pe mine nu știu unde-a rămas
Știu doar că-mi era bine, nu mai aveai nici glas,
Nici o șoaptă cuminte, nu mai puteai rosti
Erai prea ocupat de-acum cu-a mă sorbi
Cu ochii tăi ca marea-nverzită de dorință,
Supraîncărcat de tandru și de bunăvoință
M-ai lăsat lent pe pat ca pe-un fin bibelou,
M-ai privit o secundă, eram un scump tablou,
Cu palmele-amândouă trupul mi-ai explorat...
Să vibrez sub săruturi deloc n-am încetat,
Mi se-ncordau năvalnic șoldurile arzând,
Sub sărutări fierbinți m-apăsa doar un gând.
Nu era nici o grabă, mă priveai sfidător
Câte-o secundă bună apoi ca un izvor
Curgeau din nou săruturi pe corpu-nfierbântat
Și am zburat spre Marte... amândoi am zburat
Două trupuri unite, minunea s-a-ntâmplat...
Cu o poftă nebună de tot m-ai dezbrăcat
Mi-ai aruncat pudismul departe-n depărtări
Și-ai reuşit tot trupul să mi-l scalzi în fiori,
Cu-amestecul de raze de pe boltă răpite
Mii de gânduri nebune mi-au tot trecut prin minte
Și-n goana fără număr de mișcări uimitoare
Am zburat amândoi de pe Marte spre Soare...

Mă ridic...ca o pisică

Cum să fac şi cum s-o spun?
V-aş dărui, la comun
Un cadou neaşteptat
De voi toţi, e-adevărat.
Doar, de când mă ştiu, aş vrea,
Să se-ntîmple-aşa ceva.
Zilnic spun ce mult doresc,
Dar, s-o fac nu reuşesc.
Plâng, oftez, stau nehrănită,
Fumez mult, neodihnită...
Şi totuşi nu am curaj
Să... plonjez de la etaj.
Ştiu, sunt laşă-aveţi dreptate...
După fiecare noapte
Mă ridic...ca o pisică,
Sunt o laşă, ştiu, mi-e frică
Orice lac să îl hrănesc,
Aş vrea...dar nu îndrăznesc
Să smulg ceaţă din lumină,
Am vrut chiar într-o grădină
De o creangă să m-agăţ,
Dar sunt laşă, nu mă-nvăţ...
Că sub steaua ce-am prins viaţă
Nu e nicicînd dimineaţă...
Şi ...în timp ce simt că-apare
Câte o raza de soare,
Cu zâmbetul meu enorm
O sting şi-n grabă-o adorm...
Nu mă pot obişnui
Nici măcar o clipă-n zi,
Că n-am voie să zâmbesc
Deci, n-am dreptul să iubesc.