Cititorii mei

Translate

Se afișează postările cu eticheta buchet. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta buchet. Afișați toate postările

joi, 12 iulie 2012

Te-aştept diseară



Iubirea mea, te-aştept diseară
Să-mi aduci luna argintie
Ascunsă-n a ta inimioară,
Adevărata bogăţie.

Te-aştept să îmi aduci sărutul
Ce de trei zile îl păstrezi,
Să-mi descifrezi zâmbind cuvântul,
Nopţilor care-mi colorezi.

Să mă transformi într-o petală,
Pe gura ta să mă topesc
Precum o notă muzicală
Scursă din portativ ceresc.

Să-mi scuturi luna peste gleznă,
De razele catifelate,
Să putem străluci în beznă
Iubindu-ne întreaga noapte.

Să-mi scuturi stelele pe umeri
Dintr-un buchet de sărutări,
Fără să-ncerci să le enumeri
Iubindu-ne până în zori.


duminică, 8 mai 2011

O pagină de cer


Planetele s-au ondulat,
Stelele drumu-au pietruit,
Ploile s-au debusolat,
Tot Universul s-a grăbit
Clipele lui să-mi dăruiască
Sufletu-n ele să-mi ascund,
La pieptul său să mă primească,
În cel mai tainic şi profund
Ungher al inimii rănite,
Să-mi aştern virgula firavă
Pe care o păstrez în minte
Cu iz de lacrimă suavă.
Să-mi pun amprenta pe-o planetă,
Pe-o stea să-mi iscălesc menirea,
Pe-o pagină de cer, discretă
Să-mi difuzez veşnic iubirea.
Petale-n versuri colorate
Ochii de dragoste să umple
Iar paginile mele-n noapte
Să lumineze multe tâmple,
S-aline suflete rănite
Stropind iubire peste veac
Pe inimile biciuite
Să ningă flori de liliac.






luni, 31 ianuarie 2011

Câte nopţi îmi vei răpi?



Dragoste şi dezrobire,
Strânse-ntr-un buchet imens,
Mi-au ascuns a ta privire
După galbenul intens
Ce-l ţineai la al tău piept
Lacrimile să-ţi ascundă...
Oare cât să mai accept
Tristeţea ce mă inundă?
Câţi ani oare peste mine
Vor mai curge? Câte vise,
Câte lacrimi şi suspine?
Câte file vor fi scrise?
Din petale de lalele,
Câte nopţi îmi vei răpi?
Cât timp vor răsări stele
Somnul îmi vei risipi?
De ce nu rămâi de-a pururi
Pe-acea bancă... blestemată?
Fără lalele şi chinuri
Să dorm şi eu noaptea toată...
Ochii să-mi mai odihnesc
Fără tine-n vis... o seară.
Buchetul să-ţi regăsesc
Doar în amintirea clară.



duminică, 19 decembrie 2010

Un buchet de zece... luni






Aripi, zbor spre culmi albastre,
Strop din vise uimitoare,
Cânt de Luna între astre,
Noapte plină de splendoare,
Nori albi din sărut fierbinte,
Fluturi roşii, violete,
Luciul mării adormite,
Joc de stele prinse-n plete,
Izvoare fierbinţi de dor...
Zece luni... s-au împlinit
Toate într-un sfânt decor,
Buchetul l-am împletit
Să rămână amintire
Peste secole şi veac
Ne scăldăm într-o iubire...
O iubire fără leac.