În zori

 

În noaptea asta vreau să-mi murmuri
Poemul mării plâns la mal,
De sub aripile de fluturi
Să-aud oceanul... val cu val...

În noaptea asta vreau să-mi tulburi
Poemele purtate-n larg,
Să descifrăm albe amurguri
Încolăcite pe catarg.

În noaptea asta vreau să înlături
Neliniştea din valul mării,
Argintul stelelor să mături
Şi-n zori poţi să mă dai uitării.

Nu sunt doar un val

 

 

Dacă-n noapte ceri lumină,
În zori doar să dormitezi,
Când eşti vârf, la rădăcină,
Vara, vrei să hibernezi...

Dacă-n noapte spargi ferestre
Să presări pe catifele
O lume ce numai este
Fiindcă n-are timp de stele...

Şi-apoi ceri şi ceri dreptate
Strigi la lună şi la soare,
Aduci ceaţă-n claritate,
Alungând cerul din mare...

Dacă-n zori tragi draperia
Şi nu laşi să te-mpresoare
Decât gerul şi mândria,
Vei trăi fără culoare.

De te-ascunzi după cuvinte,
După măşti de carnaval,
Mai bine-adormi înainte
De-a visa că-s doar un val.

 

 

Refuz

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.


Nu te-apropia de mine,
Stai, te rog, în umbra mea!
Te-asigur că-i mult mai bine
Să pui zahăr în cafea.

Nu-mi lua lacrimile-n seamă
E-un izvor, nu o cascadă,
În niciun caz nu te cheamă
Chiar de le-am pierdut pe stradă.

Nu te-apropia prea tare,
Nu sunt îndeajuns de clară?
Lasă-mi paşii pe trotuare
Şi lacrima-n călimară.

N-am nevoie de lalele!
N-am nevoie de-amintiri,
Lasă-mi lacrimile mele,
Nu-i nevoie să le-admiri!

Nu-mi spune cât m-ai iubit,
Nu-s singură pe pământ,
Dumnezeu m-a dezrobit,
N-am să te duc în mormânt.

Nu mai eşti pe locul care
Ți-aşternusem puf de rouă,
Ai un loc bun în uitare,
Chiar dacă cerul mai plouă.

Nu pune sare pe rană,
Nici cu miere polifloră
Nu-ndulceşti lacrima-n cană,
Dacă floarea-i carnivoră.

Nu-i aşa de lungă viaţa
Cum am vrea noi, s-o jonglăm
Şi-ntr-o zi, lovindu-i faţa,
Tot ce-a fost să anulăm.

Nu am loc pe-acesta filă
Zilnic să-ţi refuz cuvântul,
Ştii cât sunt de dificilă
Şi nu mă doboară vântul.

Nu-mi mai strica dimineaţa
Repetând ca papagalul,
Eu îmi trăiesc simplu viaţa
De când te-ai retras ca valul.

Vis hoinar

În largul inimii mele,
Undeva, în câmp deschis,
Sub cer luminat de stele,
Şlefuit, plutea un vis.

Pictat cu bune intenţii
Cu miresme şi speranţă,
Fără mofturi sau pretenţii,
S-a izbit de-un colţ de viaţă.

Răceala ei l-a şocat,
L-a distrus pentru o noapte,
Poate s-ar fi înecat
De nu se târa pe coate
Prin oceanele uitării,
Prin jungla arsă-n coşmar
De sub valurile mării
Cu acelaşi gust amar.

Undeva, pe-un cer albastru
Şi-un soare verde de dor,
Visul palid şi sihastru,
Mă grăbea, nerăbdător
Spre înaltul ţărm de fum,
Îmbrăcat în curcubeu.
Cu al versului parfum
Să vă-nseninez mereu.

Valuri rătăcite

Între cratime te-aş pune,
Aşezat pe-un piedestal
Să te vadă-ntreaga lume...
Farul veşnic stând pe mal.

O clipă să-mi dai lumină,
Apoi să mă întristezi,
Să pretinzi că-i a mea vină
De-aceea-n zori luminezi.

Să plăteşti cu sărutarea
Valurilor rătăcite,
Să-mi adormi adânc uitarea
Fără cuib în a mea minte.

Cu majuscule te-aş scrie
Peste puritatea filei
Într-o noapte argintie,
Ţi-aş da lacrimile zilei.

Să-ţi clăteşti ochii cu ele,
Să-ţi hrăneşti dorul de viaţă,
Ţi-aş da zborul printre stele,
Ţi-aş da lacrima de gheaţă.

S-o topeşti cu sărutarea
Valurilor rătăcite.
Când vom reinventa marea
De oceane îmblânzite.

S-acostez la pieptul tău
Fără strop de stea polară
Pe veci să fii titlul meu
Cu majuscule din ceară.

Valul... nu-i decât un val

Anorganic, ireal,
Mult mai aprig ca un val,
Izbind stânca măcinată
Încă-odată... și-nc-odată,
Purtând mirosul tardiv,
Atât de repititiv...
Anorganic, anormal,
Izbind pilonul cu-n val.
Ți se pare că pe veci
Vei veni, lovi și pleci?
Purtând sensul dezgolit
Să lovești la infinit...?
Structura-ți imaculată
S-a topit de mult, pătată
În golul exhaustiv,
Ca un soare adoptiv
Ai ars tot ce-a fost în viață,
Ai legat cu-n fir de ață
Și ai aruncat pe foc,
Până la ultimul joc,
Și lumină și culoare.
Liliacul aripi n-are
Dar miroase-a violet.
Arunc totul în secret
În prăpastia uitării,
Alungând forța chemării
Unui suflet ireal...
Valul...nu-i decât un val.

S-a oprit timpul in loc

Pur și simplu s-a blocat...
Am întors-o, am așteptat...
Nici invers n-a vrut să-nceapă...
Fir de nisip, fără apă,
S-a blocat și nu mai vrea
Să mai curgă...viaţa mea
S-a oprit în loc de-odată...
Era așa-nmiresmată...
Valuri line peste tot
Chiar îmi era drag să-not,
Vântul calm se potolise,
Ploua doar cu praf de vise
Iar acum clepsidra zace
Parca-am prins nisipu-n ace.
Și ceasornicu-am privit
Și el s-a înțepenit...
Nu e vis, nu-i o poveste...
Și ecoul amuțește
Indignat și necăjit...
Oare unde am greșit?

Undeva... adânc

Undeva, ascuns sub mare,
Undeva la depărtare,
Printre valurile mii
Şi peştişorii aurii...
Printre scoici şi melci de-o şchioapă,
Undeva-n adânc de groapă,
Unde luna nu ajunge,
Raza soarelui nu-nvinge,
Nici delfinul nu se-avântă,
Undeva în marea sfântă,
Unde cerul nori nu are
Şi nici strop de alinare,
Unde frunza nu adie,
Undeva-n marea pustie,
Întunecată şi seacă,
Unde nimeni nu se joacă
De-atâta negură deasă,
Unde rechinul nu-şi lasă
Nici puii lui să înoate,
Undeva... acolo-n noapte,
Fără vreun crâmpei de stea
Se află inima mea.
Lupt s-o scot, dar n-am scăpare
Şi mă doare-aşa de tare
De-aş zbiera... până la cer ,
Însă-n jurul meu doar fier
Ca-ntr-o cuşcă , când deschid
Ochii-n zori, sau îi închid
Tot metalu-ngrozitor
Zornăie ruginitor,
Tot întuneric găsesc
Nu îl las, uşor zâmbesc
Iar în clipa următoare ,
Parcă-aş fi vieţii datoare
Coroborând mult mai adânc,
Plâng şi plâng şi iarăşi plâng,
Până când voi destrăma
Ceaţa din inima mea ,
Sau până vei reveni,
Să pui capăt terorii
În care acum trăiesc
Doar pentru că te iubesc.

Nu vreau să înaintez ,dar...

Nu vreau să înaintez ,
Dar...nici să mă-opresc nu pot ,
Trebui să inventez
Locul spre care să-înot
Din starea de suferință ,
Deşi...nu mă mai convinge
Mai nimic, nu am credinţă
Nici în ploaia ce mă-învinge
Că va reuşi stropind
Cu atâta îndirjire
S-arunce norii zâmbind,
Mai rău mă scoate din fire...
Nici în curcubeul care
Se aşterne-n calea mea
Nici în ...valul stors din mare
Nu mai cred, în viaţa mea !
Nu mai cred în jurăminte
Spuse-n clipe de iertat,
Degeaba îmi spui cuvinte
Dacă nu-i adevărat .

CE CHIOARA-AM PUTUT SA FIU!

Chiar aşa de chioară-am fost?
Ochelari nu s-au găsit?
Să-mi dau seama cât de prost
Era drumul şi greșit?
Aşa de mult am visat
C-am să-l fac să înţeleagă
Că tot ce-am avut, i-am dat,
Ca o proastă, nu doar bleagă
Şi-am investit sentiment...
Şi iubire....cât cuprinde...
L-am lăsat independent
Sperând că va ţine minte,
Dar, groaznic m-am înşelat...
Bunătatea mea ...din nou
În picioare s-a călcat
De-un mascul, un mare bou
Ce temerea mi-a simțit
Şi-într-un moment vitejesc,
Mai ceva ca un tâmpit
A luat drumul mișelesc
Amenințând ca un câine
Şi lătrând ca o lichea,
Nu pentru-o-bucat' de pâine...
A sărit în cârca mea
Colţii-n spate să-mi înfigă
Uitând c-avea cozonac
Şi-acum are mămăligă,
Cum merit'-un pui de drac,
Şi mă muscă neîncetat
Știind ce mult mă consum
Chiar dacă şi-acum i-am dat
Când şi-a ales acest drum,
Crezând c-am să plîng de dor
Şi-am să mă topesc cumva...
Poate chiar spera să mor
Să rămână-în casa mea....
Speri tu animal ciudat
Dar șansă nu îţi voi da,
Voi trai adevărat,
Iar de astăzi viaţa mea
Preşul tău nu voi mai fi,
Voi crește fetiţa ta...
Dar şi pe ai mei copii,
Care-au suferit văzând
Cum mă calci tu în picioare
Zilnic, nu aveai în gând
Decât sticla cea mai mare,
Iar acum te dai tătic....
Grijuliu şi iubăreţ...
Nu vezi cât eşti de mojic?
Mare, mare nătăfleț.
Vai de capul tău de struț!
În nisip eu m-aş ascunde.
M-aş ascunde chiar în puţ,
N-aş mai sta nici cinci secunde.