Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.
Nu te-apropia de mine,
Stai, te rog, în umbra mea!
Te-asigur că-i mult mai bine
Să pui zahăr în cafea.
Nu-mi lua lacrimile-n seamă
E-un izvor, nu o cascadă,
În niciun caz nu te cheamă
Chiar de le-am pierdut pe stradă.
Nu te-apropia prea tare,
Nu sunt îndeajuns de clară?
Lasă-mi paşii pe trotuare
Şi lacrima-n călimară.
N-am nevoie de lalele!
N-am nevoie de-amintiri,
Lasă-mi lacrimile mele,
Nu-i nevoie să le-admiri!
Nu-mi spune cât m-ai iubit,
Nu-s singură pe pământ,
Dumnezeu m-a dezrobit,
N-am să te duc în mormânt.
Nu mai eşti pe locul care
Ți-aşternusem puf de rouă,
Ai un loc bun în uitare,
Chiar dacă cerul mai plouă.
Nu pune sare pe rană,
Nici cu miere polifloră
Nu-ndulceşti lacrima-n cană,
Dacă floarea-i carnivoră.
Nu-i aşa de lungă viaţa
Cum am vrea noi, s-o jonglăm
Şi-ntr-o zi, lovindu-i faţa,
Tot ce-a fost să anulăm.
Nu am loc pe-acesta filă
Zilnic să-ţi refuz cuvântul,
Ştii cât sunt de dificilă
Şi nu mă doboară vântul.
Nu-mi mai strica dimineaţa
Repetând ca papagalul,
Eu îmi trăiesc simplu viaţa
De când te-ai retras ca valul.
Nu te-apropia de mine,
Stai, te rog, în umbra mea!
Te-asigur că-i mult mai bine
Să pui zahăr în cafea.
Nu-mi lua lacrimile-n seamă
E-un izvor, nu o cascadă,
În niciun caz nu te cheamă
Chiar de le-am pierdut pe stradă.
Nu te-apropia prea tare,
Nu sunt îndeajuns de clară?
Lasă-mi paşii pe trotuare
Şi lacrima-n călimară.
N-am nevoie de lalele!
N-am nevoie de-amintiri,
Lasă-mi lacrimile mele,
Nu-i nevoie să le-admiri!
Nu-mi spune cât m-ai iubit,
Nu-s singură pe pământ,
Dumnezeu m-a dezrobit,
N-am să te duc în mormânt.
Nu mai eşti pe locul care
Ți-aşternusem puf de rouă,
Ai un loc bun în uitare,
Chiar dacă cerul mai plouă.
Nu pune sare pe rană,
Nici cu miere polifloră
Nu-ndulceşti lacrima-n cană,
Dacă floarea-i carnivoră.
Nu-i aşa de lungă viaţa
Cum am vrea noi, s-o jonglăm
Şi-ntr-o zi, lovindu-i faţa,
Tot ce-a fost să anulăm.
Nu am loc pe-acesta filă
Zilnic să-ţi refuz cuvântul,
Ştii cât sunt de dificilă
Şi nu mă doboară vântul.
Nu-mi mai strica dimineaţa
Repetând ca papagalul,
Eu îmi trăiesc simplu viaţa
De când te-ai retras ca valul.
Postări
