Noaptea scurtă

Curg secundele grăbite,
Se strecoară printre noi,
Printre vise adormite
Scufundate-n stropi de ploi...
 
Trec minutele prin viaţă,
Doar iubind prin ea răzbim
Să clădim o dimineaţă,
Înc-o şoaptă să rostim.
 
Clipa vine şi-apoi zboară,
Timpul stavilă nu are,
Dorul tău mă împresoară,
Noaptea scurtă-i mult mai mare
Decât m-aşteptam să fie,
Deşi ţi-am auzit glasul,
Mă simt singură, pustie,
Straturi de dor sfarmă ceasul,
 
Distanţa e prea imensă
Simt pe suflet că se-aşează
Dorul tău, ca o aversă...
Teamă mi-e că se-nserează...
 
Demnă, noaptea, peste mine
Fără milă se aşterne...
Mi-e aşa un dor de tine!
Cred că şi tu poţi discerne...

S-a oprit timpul in loc

Pur și simplu s-a blocat...
Am întors-o, am așteptat...
Nici invers n-a vrut să-nceapă...
Fir de nisip, fără apă,
S-a blocat și nu mai vrea
Să mai curgă...viaţa mea
S-a oprit în loc de-odată...
Era așa-nmiresmată...
Valuri line peste tot
Chiar îmi era drag să-not,
Vântul calm se potolise,
Ploua doar cu praf de vise
Iar acum clepsidra zace
Parca-am prins nisipu-n ace.
Și ceasornicu-am privit
Și el s-a înțepenit...
Nu e vis, nu-i o poveste...
Și ecoul amuțește
Indignat și necăjit...
Oare unde am greșit?