Undeva... adânc

Undeva, ascuns sub mare,
Undeva la depărtare,
Printre valurile mii
Şi peştişorii aurii...
Printre scoici şi melci de-o şchioapă,
Undeva-n adânc de groapă,
Unde luna nu ajunge,
Raza soarelui nu-nvinge,
Nici delfinul nu se-avântă,
Undeva în marea sfântă,
Unde cerul nori nu are
Şi nici strop de alinare,
Unde frunza nu adie,
Undeva-n marea pustie,
Întunecată şi seacă,
Unde nimeni nu se joacă
De-atâta negură deasă,
Unde rechinul nu-şi lasă
Nici puii lui să înoate,
Undeva... acolo-n noapte,
Fără vreun crâmpei de stea
Se află inima mea.
Lupt s-o scot, dar n-am scăpare
Şi mă doare-aşa de tare
De-aş zbiera... până la cer ,
Însă-n jurul meu doar fier
Ca-ntr-o cuşcă , când deschid
Ochii-n zori, sau îi închid
Tot metalu-ngrozitor
Zornăie ruginitor,
Tot întuneric găsesc
Nu îl las, uşor zâmbesc
Iar în clipa următoare ,
Parcă-aş fi vieţii datoare
Coroborând mult mai adânc,
Plâng şi plâng şi iarăşi plâng,
Până când voi destrăma
Ceaţa din inima mea ,
Sau până vei reveni,
Să pui capăt terorii
În care acum trăiesc
Doar pentru că te iubesc.

De-ar fi noaptea...

De-ar fi noaptea fulg de nea
Aş topi-o-n palma mea,
Iar ziua balon de spumă,
N-aş mai spune "noapte bună"
'Nainte să te visez.
Motiv să mă întristez
N-aş avea în zori de zi,
Exact cînd deschid ochii
Şi fugi odată cu visul,
În faţa mea doar abisul
Şi o zi plină de vid.
De-ar fi noaptea doar un zid,
Iar ziua un cîmp cu flori,
Aş sări din noapte-n zori
Şi-aş face timpul să-alerge
Lîngă mine să te lege...
Însă tu eşti prea departe
Şi-îmi e greu să trec prin noapte
Fără pieptul tău fierbinte,
Glasul care să m-alinte,
Gustul de dragoste crudă
Care sufletu-mi inundă
Cu fiece clipa-n parte...
Dar acum eşti prea departe.........
De-ar fi noaptea strop de rouă
Aş tăia-o pe din două
Şi jumătate ţi-aş da
Doar ţie iubirea mea,
Să o sorbim împreună
Făr' să spunem "noapte bună"

O lacrimă pe pieptul tău

Un fulg de nea în palma ta,
Un fir de praf purtat de vînt,
O rază frîntă dintr-o stea,
Un strop de ploaie pe pămînt,
O lacrimă pierdută-n noapte
Pe pieptul tău înfierbîntat,
Mirosul fin de gutui coapte,
În toate tu m-ai transformat.
În frunză galbenă-aurie
Dintr-un buchet de liliac,
În vis din noaptea cea pustie
Şi-n al tău afrodisiac,
M-ai transformat în curcubeu,
Ploaia culori să-mi dăruiască
De parcă-am fi doar tu şi eu
În lumea asta pămîntească.
Orice ţi-aş spune sau ţi-aş face
Tu mă iubeşti aşa cum sunt,
Îmi dăruieşti exact ce-mi place
Rostind mereu doar un cuvînt.

Te iubesc la infinit!

Mi-e teamă să pășesc în noapte şi-n vis din nou să îmi pătrunzi,
Mi-e drag să te visez, dar teama e doar că-n zori de zi te-ascunzi,
Mi-e teamă geana s-o anin după o zi plină de-amar
Închid ochii cât mai târziu, să nu transform visu-n coșmar,
Să-ți visez chipul, glasul cald şi mângâierile fierbinți...
Şi-apoi în zori... să fugi...în loc să mă săruți şi să m-alinți
Tu mă implori să nu mai plâng şi mă rogi să mă odihnesc...
Dar eu, un copil năzdrăvan, nu te ascult... dar, te iubesc!
Iar timpul ăsta mi-e dușman şi mă ucide mișelește...
Când eşti aici, zboară prea iute, iar când nu ești, ca într-un clește
Sufletu-mi strânge şi-mi îneacă adânc clipele şi minutul,
Mă-nlănțuie fără de milă şi-mi amintește începutul,
Weekend-ul nostru cel de vis şi ploaia care ne-a unit
Şi te visez, noapte de noapte, şi te iubesc la infinit!

Viaţa cu tine-i minunată

Un telefon a rezolvat
Ceea ce nu aş fi crezut
Totul de-acuma s-a schimbat,
Sau poate chiar a mai crescut,
Iubirea noastră nu s-a stins
Deşi credeam că s-a pierdut,
Lacrimile ce s-au prelins
Pe-un zîmbet larg ieri le-am vîndut
Astăzi bolta-i mai luminată
De stele mii, lună şi soare,
Viaţa cu tine-i minunată
Şi lumea-i plină de splendoare.

TE IUBESC LA DISPERARE!!!

Oare prin câte încercări îmi este dat să mai păşesc?
De ce să lupt şi să mă-înving ?din simplu fapt că te iubesc?
E un păcat aşa imens? e un păcat aşa de mare?
Să te iubesc sincer, curat, să te iubesc la disperare?
De ce? NU EU am inventat iubirea...
Ci Dumnezeu...iar omenirea
Cu dragoste s-a dezvoltat...
Da! te iubesc! e-adevărat!
Şi am s-o spun de mii de ori
Din miez de noapte până-n zori
Oricui din lumea asta mare
DA, TE IUBESC LA DISPERARE!
Nu-mi e ruşine şi nici teamă,
Sufletul meu mereu te cheamă,
Din viață ignore nu-ţi pot da,
BINE-AI VENIT ÎN VIAȚA MEA!

Ne învelim în iubire

Nu ştiu de unde-ai venit,
Din albastru infinit,
Sau din bolta înstelată,
Dar ai venit dintr-o dată
Să-mi luminezi un nou drum,
De mînă ne luăm de-acum
Şi pornim spre fericire,
Ne învelim în iubire
Şi în sărutări fierbinţi...
Cu vorbe dulci mă alinţi
Şi doar calde mîngîieri
Îmi oferi......... mîine şi ieri
Ca şi astăzi.....şi oricînd,
Eu te voi purta în gînd
Şi-în suflet, ca pe un dar
Vom umple-al vieţii pahar
Cu amintiri minunate
Doar de tine parfumate.

Mi-este dor, iubitul meu!!!

Bibliotec-am răscolit
Mai rău ca un aspirator,
Dar nicăieri nu am găsit
Cuvînt mai aprig decît : "dor"
"Mi-e dor de tine!", "dorul tău",
"Dor","dorinţă","dăruire"
"Mi-este dor, iubitul meu!!!"
De un strop de fericire,
Să mă strîngi la al tău piept
Să-ţi şoptesc "bine-ai venit!"
Dar pîn'-atunci.........te aştept,
Iar dorul m-a zăpăcit.........
M-a transformat într-un nor
Plin de lacrimi, plin, prea plin,
Plinul plinului de dor,
Învelit într-un suspin.

Într-un ocean mi-ai lipsit

Într-un ocean de mulțime

Astă noapte m-am aflat

Însă, nu ai fost cu mine
Şi-am zâmbit, zâmbet forțat
Mi-a plăcut, ce-aş putea spune...
Am fost cu prietenii dragi
Însă nu am fost cu tine,
Gura ta cu gust de fragi,
Mi-a lipsit, şi-ncă lipsește
Zâmbetul şi mângâierea,
Glasul tău ce îndulcește
Mult mai repede ca mierea.

ANA MARIA LA POMUL DE IARNA