Picătură de vacanţă

Voalul zânei se aşterne
Pe-această lume pestriţă,
Limpede, sfioasă, cerne
Cu-o mireasmă de zeiţă,
Vise pline de iubire,
Ne-nvăluie ca o şoaptă
Sau o dulce asuprire,
Miezul ei pufos aşteaptă
Să plutim, iar ea să pună
Virgulă-ntre zori albaştri,
"Somn uşor!" pare să spună
Zâmbindu-ne dintre aştri.

Noaptea, zâna minunată,
Cea cântată de poeţi,
Blândă, sfântă sau ciudată,
O zână cu epoleţi,
Mă serveşte cu odihnă,
Rugăciuni, vise, speranţă...
Înfiripă-n a mea tihnă
Picătură de vacanţă,
Te aduce printre vise,
Te strecoară lângă mine,
Printre paginile scrise
Să-mi redai clipe divine.

Nu-mi pasă

Nu-mi pasă dacă Luna ascunsă ne-a privit,
Nu-mi pasă dacă ploaia cea rece a-ncercat
Dorința să ne-nghețe, ştiu că n-a reușit
Decât să ne dorim sărutul neîncetat.
Nu-mi pasă dacă cerul mai plânge și acum,
Nu-mi pasă dacă norii priveau întrebători
Ce ne dorim de fapt, pășind pe-același drum,
Ce se-întâmplat cu mine? simțeam mii de fiori,
Simțeam că lumea-ntreagă, de azi îmi e supusă
Iar eu, regina ploii dăruiesc primăvară,
Simțeam că de iubire voi fi de-acum răpusă
Şi-aliniez planete în fiecare seară,
Simțeam că voi da viaţă câmpului plin de flori,
Fructe pot dărui miilor de livezi,
De fapt doar miliarde și sute de fiori
Simțeam, doar când priveam în ochii tăi cei verzi.