40 de nopţi şi zile

De mi-ar fi spus cineva
Că o noapte, blestemată,
În lacrimi voi inunda,
N-aş fi crezut niciodată!

Vrăjitori şi vrăjitoare,
Astre, lună, chiar şi nori,
De mi-ar fi spus ce culoare
Vor căpăta aceşti zori...

Visele multe şi clare,
De m-ar fi avertizat,
N-aş fi crezut cât de tare
Arde-un cuvânt aruncat.

Voi, gheţari, ce mă citiţi
Şi nu-nţelegeţi nimic,
V-aş ruga, nu vă grăbiţi,
Nu am de gând să abdic!

Iubirea îmi demonstrează
Cât mă iubeşte de mult,
Sufletul îi lăcrimează
Însă, nu vrea să-l ascult.

Voi, gheţari, imenşi sub soare,
Ce n-aţi iubit niciodată,
Nici nu veţi ştii cât de mare
Este dragostea curată!

Iubirea noastră-i enormă
Nimeni nu ne înţelege
Are-o neştirbită formă
N-o opreşte nicio lege.

Niciun zid, nicio furtună
Nu ne poate despărţi,
Viata e şi rea şi bună,
Toate le vom depăşi.

40 de nopţi şi zile
Voi scrie, cum voi putea,
Cu lacrimi, pe-aceste file...
Te iubesc, eşti viata mea!