Prevedere

 Printre stropii reci de ploaie,

Mi-am trimis gândul s-adune, 

Lacrimile mai greoaie

Ce s-au rătăcit prin lume.

I-am pus în tolbă iubirea

Să-l ferească de ispite,

Să-i desluşească menirea

De sub genele-arcuite.

I-am întemniţat durerea 

Într-o peşteră hidoasă

Şi i-am estompat căderea

Peste clipa dureroasă.

 I-am turnat apă din ochii

Care-ţi căutau privirea,

 Plini de lacrimi şi de aşchii, 

Să-ţi dăruiască iubirea.

Iubirea, floarea pe care

N-o mai udă decât cerul,

Lacrimile mele-amare

Prevăzându-i efemerul. 

Iubirea ce clocoteşte

Adânc în a mea fiinţă,

Glasul tău o îndulceşte

Salvând-o de suferinţă.

Iubirea, ce strigă-n noapte

Smulgând stelele livide

De pe-un cer ce stă să-nnoade

Sufletu-mi ce se divide.

Versu-n pagini încolţeşte

Hrănind iar floarea din glastră,

Gându-mi zboară nebuneşte

Sus, pe culmea cea albastră.