Când soarele a asfinţit
Şi totu' îmi părea negru,
În ochii tăi m-am oglindit
Ca-ntr-un ocean integru.
Când stelele s-au năpustit
Cu dinţii să-mi sfâşie
Sufletul, m-ai adăpostit
În tine, pe vecie.
Când luna m-a privit de sus
Cu ochii ei de gheaţă,
Raze de soare mi-ai adus
Iubindu-mă o viaţă.
Când florile s-au ofilit,
De dorul tău, în glastră,
Grădini întregi mi-ai oferit
Născând iubirea noastră.
Când lacrimile îmi cuprind,
De al tău dor, retina,
Aripile aş vrea să-întind
Să-mi regăsesc lumina.
Deşi, ştiu că doar tu-mi redai,
Sfidând orice furtună,
Mireasma florilor de mai
Şi zborul către lună.
Deşi, ştiu că doar tu mi-aduci
Surâsul în privire,
Aş zbura peste mări şi lunci
Din dor de-a ta iubire.
ufff!...as zbura catre tine!
RăspundețiȘtergere