Am scris pe stele

Am scris, la început, pe stele,

Din lacrimile-agonisite,

În toate paginile mele

Găseai lentile aburite.

 Am scris apoi o utopie

Să-ţi simt uimirea din priviri

Dar, noaptea ce urma să vie

 Mi-a derulat vagi amăgiri.

 

Am scris pe frunze şi pe ramuri,

Pe soare şi pe asfinţit,

Pe stropii ploilor, pe geamuri

Am scris, crezând că am greşit.

Am încetat să scriu o vreme

Dar, lacrima mă inunda

 Şi-n ciuda marilor probleme

Mi-am încrustat iar lacrima.

 Am scos cuvântul de sub stâncă

Pe culmi de nori l-am ridicat,

L-ai stins în noaptea cea adâncă

Şi l-ai rănit neîncetat,

I-am pansat aripa-îngheţată

Ferindu-l de lacrimi fierbinţi,

De tot ceea ce-a fost odată

În ploi, suspine, suferinţi

De-abia acum am învăţat,

Când viaţa mi-e la jumătate

Şi mii de lacrimi am vărsat

Pentru atâta nedreptate,

Că nu-i poet cel ce animă

Slovele moarte-n vorbe reci,

Ci cel ce din a lui inimă

Rosteşte adevăru-n veci.