Înveșmântată-n ochii tăi

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.


Înveșmântată-n ochii tăi
Mă scald în roua dimineții,
Să uit de anii reci și grei
Ce-au hrănit lacrima tristeții.

Sorb pacea blândei primăveri
Din ochii verzi, adânci și calzi,
Cu alinarea ce-mi oferi
Împletesc veșnicia-n brazi.

Înveșmântată-n ochii tăi
Prind aripi vaste peste munți,
În gheață deslușesc văpăi
Îngemănate-n pași mărunți.

Absorb din ochii tăi smarald
Să-mi răsfăț aspră dimineața,
Cu vis aprins în lapte cald
Îmi îndulcesc de-a pururi viața.

Înveșmântată-n ochii tăi,
Sub cerul nostru azuriu,
Pun rămășag pe cel dintâi
Sărut, că-n versuri te descriu.

Într-un singur conţinut

Am ales această lume, prin ea să păşesc, cu teamă,
Să pierd lacrimi peste zile, peste ani şi nopţi pustii,
Să trăiesc în zori, când tu, din sărut îmi faci năframă,
Să te chem în orice clipă, să te strig fără să ştii.
Am ales această lume-n care plouă peste mine,
Cerului să-i cer miracol, transformându-te în rouă,
Să te sorb în zori de viaţă, dintr-o cupă cu suspine,
Am ales această lume, cu braţele amândouă
Să-ţi dărui suflet rănit, în flori să mă-nveşmântezi,
Pe petale de iubire să păşim, răzbind prin ierni
Ca doi ghiocei albaştri, zorii să-mi înseninezi.
Am ales această lume, la picioare să-mi aşterni
Dragoste nescrisă-n stele, noi să o reinventăm,
Să depăşim veşnicia transformând-o-ntr-un minut.
Am ales această lume, în ea zilnic să sculptăm
Visul, pacea şi speranţa, într-un singur conţinut.

Iubirea nu se vinde!

Iubirea, ca şi cerul... nicicând nu va pieri,
Iubirea, ca şi noaptea, stelele va aprinde.
O alungaţi mereu, dar ea va dăinui
Ca zorii va renaşte, iubirea nu se vinde!
Iubirea, ca şi Luna, mereu va contempla,
Rigoarea dureroasă va alunga din noi,
Ne va-ncălzi suflarea, orice s-ar întâmpla
Încă există viaţă, încă mai suntem doi.
Iubirea, cea lovită de vreme, ipocriţi
Va exista de-a pururi, peste orice furtună
Va coborâ în suflet, n-aveţi cum s-o opriţi!
Iubirea nu se vinde! Pe Terra sau pe Lună
Oriunde ne-am afla, la Poli, Ecuator...
Iubirea nevăzută veşnic ne va-nsoţi
Cât încă se rostesc cuvintele: mi-e dor!
Va exista iubirea, nicicând nu va pieri!

Peste lacrimi călătoare

Bob de grâu, în lan de lacrimi
Peste tâmple, se revarsă
Înghioldit de-atâtea patimi,
Obosit de calea-ntoarsă,
Fir de păr căzut din plete
Pe mochetă deşirată
Înecat de-atâta sete
De linişte drept răsplată,
Strop de praf din pielea Lunii
Înţepat de-un crivăţ aspru
Stors din mijlocul furtunii
A-ncetat pe-un nor albastru
Să dea curs luminii clare
Rătăcind pentru vecie
Peste lacrimi călătoare
Nu de ieri..., de-o veşnicie.