Numai Lui Îi sunt datoare

Iată c-am avut dreptate,

n-aş mai fi avut cuvinte...

vorbele seci nu sunt fapte,

amintirea-i prea fierbinte...

Lacrimile n-au să spele

nicio urmă de trecut,

drumul meu e scris în stele

n-am pretins, nici n-am pierdut.

Sfaturi am în pod, o droaie

şi promisiuni de-altfel,

peste ele câte-o ploaie

spală-n grabă, fel de fel.

Mulţi au încercat să-mi schimbe

sufletul, cu vorbe-n vânt,

dar i-am trimis să se plimbe...

nu-s singură pe pământ.

Am un Dumnezeu, cu care

mă consult, şi mă mândresc,

numai Lui Îi sunt datoare

pentru tot ce dăruiesc.

De azi eşti îngerul din vise

E prima zi când te privesc

fără să-ţi pot rosti ceva,

zilnic spuneam că te iubesc,

astăzi ţi-o spune lacrima.

Tăcerile adorm în gând,

clipele dor de patru seri,

mereu erai în primul rând,

m-ai izgonit deja spre ieri.

E prima noapte când adorm

cu lacrimile pe hârtie

nimic nu pare uniform,

totul e gol..., ce-ţi pasă ţie?

Plâng stelele pe cerul meu,

pe-al tău probabil că zâmbesc,

aş vrea, dar nu îmi pare rău

că plâng, din nou, fiindcă iubesc...

Te-am visat ca de obicei,

nici zorii chipul nu-mi lovise,

ţi-am scris poem din ochii mei,

de azi eşti îngerul din vise.

Zăpezile mă vor presa

ca pe o lacrimă albastră,

ce nu-ţi mai poate agresa

argintul pus pe steaua noastră.

Promisiuni în zori de zi,

n-am să ascult de-ar fi să mor...

În iarna asta-mi voi topi

sufletul plin de al tău dor.

O zi întreagă fără grai,

privindu-te necontenit...

O vorbă-ai fi putut să-mi dai,

am aşteptat, dar n-am primit.

E vina mea că n-am ştiut

să-mi ţin şi-acum inima-n chingi,

de-abia în zori am priceput

c-ai reuşit să mă învingi.

N-am să mă-nclin minciunii

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.


N-am să mă-nclin nicicând
La fumurile tale,
Eu am trăit luptând
Cu lacrimile-n zale.

Eu nu aștept să-mi pice
Para cea mălăiață,
Jucând în gând popice
Cu o bilă de gheaţă.

N-am ce invidia
Din scara-ți aurită,
Nu pot aprecia
Lenea desăvârșită.

Eu am pășit prin jar
Oricât mi-a fost de greu,
N-am trăit în zadar
Cum o faci tu, mereu.

N-am să mă-nclin minciunii
Poleită de tine,
Am simțul rațiunii
Sculptat atent și bine.

Eu nu mă-nclin vreodată
În fața unui zid,
Eu iubesc lumea toată
Dar, nu stimez un vid.

N-am să mă plec coroanei
Mânjită de-a ta frunte,
Visând viaţa reginei
Într-un palat din munte.

Eu am privit iubirea
În ochii ei cei verzi
Și-am gustat fericirea,
Chiar dacă nu ne crezi.

N-am să mă-nclin dreptății
Ce-o decretezi mereu,
Am simțul calității
La bine și la greu.

Eu nu-mi îmbrac ființa
În straie diavolești
Slăvindu-mi neputința
În care tu domnești.

N-am să mă-nclin dorinței
De-a mă citi vreodată,
Pierzând pacea credinței
Sub bolta mea-nstelată.

Eu am dragoste pură
De dat și de primit,
Sunt cât o picătură
Dar, nu vreau să-ți permit.

N-am să decad din dreptul
De a-mi slăvi iubirea,
Chiar de-mi oferi tu sceptrul,
El îmi dă fericirea.

Eu luminez ca Luna
La pieptul lui, vibrând,
Îmi pune-n zori cununa
Pe culmi de nori, dansând.