Iată c-am avut dreptate,
n-aş mai fi avut cuvinte...
vorbele seci nu sunt fapte,
amintirea-i prea fierbinte...
Lacrimile n-au să spele
nicio urmă de trecut,
drumul meu e scris în stele
n-am pretins, nici n-am pierdut.
Sfaturi am în pod, o droaie
şi promisiuni de-altfel,
peste ele câte-o ploaie
spală-n grabă, fel de fel.
Mulţi au încercat să-mi schimbe
sufletul, cu vorbe-n vânt,
dar i-am trimis să se plimbe...
nu-s singură pe pământ.
Am un Dumnezeu, cu care
mă consult, şi mă mândresc,
numai Lui Îi sunt datoare
pentru tot ce dăruiesc.
Postări
