Suflet pe pâine

 

 

Mulţi au spus că sunt nebună,
Că locul meu potrivit
Nu ar exista pe lună,
Aşa cum am stabilit.

Mulţi au spus să-mi schimb alura
Şi surâsul să-l ascund,
Să-l înlocuiesc cu ura,
Fiindcă... numai corespund.

Mulţi m-au sfătuit s-acopăr
Firea mea, cu versuri albe
S-o îngrop şi să descopăr
Iubirea pe miliarde.

Mulţi mi-au oferit palate
Şi o noapte de regină,
Mulţi mi-au picurat... de toate
Numai că, n-aveau lumină.

Mulţi privesc a mea iubire
Ca pe-o simplă vechitură,
Au tot dreptul să se mire
Fiindcă-s doar o picătură.

Sunt un strop plin de cerneală,
Numai Dumnezeu mă ştie
Că iubirea mea-i reală
Iar tu, eşti a mea hârtie.

De palat n-am trebuinţă,
Nici coroana nu-mi stă bine,
Iubesc singura fiinţă
Ce-mi dă sufletul pe pâine.

N-am să mă-nclin minciunii

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.


N-am să mă-nclin nicicând
La fumurile tale,
Eu am trăit luptând
Cu lacrimile-n zale.

Eu nu aștept să-mi pice
Para cea mălăiață,
Jucând în gând popice
Cu o bilă de gheaţă.

N-am ce invidia
Din scara-ți aurită,
Nu pot aprecia
Lenea desăvârșită.

Eu am pășit prin jar
Oricât mi-a fost de greu,
N-am trăit în zadar
Cum o faci tu, mereu.

N-am să mă-nclin minciunii
Poleită de tine,
Am simțul rațiunii
Sculptat atent și bine.

Eu nu mă-nclin vreodată
În fața unui zid,
Eu iubesc lumea toată
Dar, nu stimez un vid.

N-am să mă plec coroanei
Mânjită de-a ta frunte,
Visând viaţa reginei
Într-un palat din munte.

Eu am privit iubirea
În ochii ei cei verzi
Și-am gustat fericirea,
Chiar dacă nu ne crezi.

N-am să mă-nclin dreptății
Ce-o decretezi mereu,
Am simțul calității
La bine și la greu.

Eu nu-mi îmbrac ființa
În straie diavolești
Slăvindu-mi neputința
În care tu domnești.

N-am să mă-nclin dorinței
De-a mă citi vreodată,
Pierzând pacea credinței
Sub bolta mea-nstelată.

Eu am dragoste pură
De dat și de primit,
Sunt cât o picătură
Dar, nu vreau să-ți permit.

N-am să decad din dreptul
De a-mi slăvi iubirea,
Chiar de-mi oferi tu sceptrul,
El îmi dă fericirea.

Eu luminez ca Luna
La pieptul lui, vibrând,
Îmi pune-n zori cununa
Pe culmi de nori, dansând.

Nu cer decât minutul meu!

Nu vreau palate şi minuni!
Nu vreau averi, nu vreau nimic!
Nu mai pot suporta minciuni!
Sufletul meu nu-i aşa mic!
Nu cer răsfăţ, nu cer splendoare
Nu cer decât minutul meu
Cel care-mi dă mereu candoare,
Iar martor îmi e Dumnezeu.
Nu cer şi n-am cerut vreodată
Oceane pline de alint,
Iubirea mea e-adevărată
Eu nu vreau să învăţ să mint!
Dar am să-nvăţ să mă urăsc,
Să mă mint c-a fost doar un vis,
Cât un ocean să izvorăsc
Topind tot ceea ce am scris.
Voi învăţa cândva să zbor,
Aripile-mi voi vindeca,
N-am să-ţi vând dorul în obor,
Poate mă voi împiedica,
Sau poate nu, ce mai contează
Tot voi zbura, aşa mi-e scris
Azi tot ce mişcă mă-întristează,
Mâine zâmbesc, ca-n Paradis.

Dragoste, ura, adevăr şi minciună

Am fost ieri în Piaţa mare
Să vând strop de romantism
Şi m-au călcat în picioare
Un domn plin de optimism,
Realistul şi grăbitul,
Mi-au strigat injurii multe,
Se-nfiora infinitul
De-ar fi stat să îi asculte.
Cu atacuri şi ocări
Ce n-au loc într-o valiză,
Mi-au ditrus speranţa-n zori
Agăţându-se de criză.

Azi am fost în Piaţa nouă
Să vând strop de răutate,
Cu braţele amândouă,
Deschise şi parfumate,
M-au întâmpinat sărmanii
Cu rugăminţi, plecăciuni...
Îmi înmânau iute banii
Cerând bonus şi minciuni.
Le-aş fi dat la fiecare
Şi m-aş fi îmbogăţit,
Dar, în lumea asta mare
Eu, din suflet am iubit.

N-am pretins bani şi palate,
Mască n-am putut purta,
Nu am avut răutate
Decât un strop, dar cearta
Ce s-a iscat azi în Piaţă,
Tot din vină mea persistă.
Aşa am fost eu în viaţă,
Nici veselă dar nici tristă,
Răutate să ajungă
Pentru toţi, nu am avut
Inima mea vrea să plângă,
Fiindcă nu am priceput,

De ce lumea se-mbulzeste
Să cumpere răutate
Când soarele străluceşte
Cu-aceiaşi intensitate
Peste toţi, fără s-aleagă
Laşitatea sau iubirea,
Cine poate să-nţeleagă
Că nu banu-i fericirea?
De ce dăruiţi minciuna?
Când adevăru-i frumos,
Cum este de plină Luna,
Soarele de luminos.