Voi scrie atât cât mai trăiesc

În viaţa asta scurtă şi plină cu de toate
Orice s-ar întâmpla, toţi mergem "mai departe"...
Cu bune şi cu rele, nu trebui să clacăm!
Oricât ne-ar fi de greu... ziduri escaladăm
În viaţa ca o carte... citim o poezie,
O învăţăm pe toată în noaptea prea târzie,
Rima i-o desluşim, versul il recitim,
Ne hrănim cu-a ei vrajă... sărutăm, chiar iubim...
Şi-apoi o dăm deoparte, ne având de ales
Chiar dacă, nu chiar toţi... versul i-am înţeles,
Durerea e prea mare, nu prea găsesc pastilă
Însă privesc cer, nicicând nu cerşesc milă!
Doar Dumnezeu prea sfântul mă poate ajuta,
Uit că îmi este greu... întorc iar pagina...
Aşa-s de când mă stiu, oricât mi-ar fi de greu...
Printre cei suferinzi, ca mine, voi fi EU,
Cea care e-nvăţată să răzbată prin foc,
Furtuni şi greutăţi... dar nu mă las deloc.
Voi zâmbi şi voi scrie atât cât mai trăiesc,
Chiar dacă nu prea văd şi nu pot să citesc.

Printre randuri de-ascultati...

De mult nu s-a întâmplat
Aşa mult să rătăcesc...
Nici nu m-aș fi așteptat...
Astăzi stau și recitesc...
Ascult ceea ce-mi alină
Sufletul și inima
Să nu mai plâng în surdină,
Dar nu mai găsesc rima....

Pentru cei ce sunt obișnuiți să citiți totul în vers...
am o mare rugăminte:
Vă rog să-mi iertați acest mare lapsus!
Bineînțeles ca sunt unele motive , dar...
Totuși vă invit pe primul meu blog pentru a citi
printre rânduri ...sunt sigură că veți reuși să
înțelegeți ceea ce simt de duminica seară și nu numai.
Nu în ultimul rând...as vrea să-i mulțumesc amicului meu
Andrei pentru că îmi citește versurile!

http://danap.ablog.ro/2010-05-11/printre-randuri-de-ascultati.html