Destin

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.




Când Dumnezeu a clădit lumea
Dintr-o bucată de pământ,
Cred că a început-o lunea
Sau poate e doar al meu gând.

Când Dumnezeu a făcut omul,
Cu ale lui puteri imense,
I-a așezat ca umbră pomul,
Nu vreun costum cu multe pense.

Când Dumnezeu a iscat apa
Cu limpezimea ei majoră,
Nopților albe le-a închis pleoapa
Cu stelele din oră-n oră.

Când Dumnezeu a sculptat mărul,
Rotund ca sânul de femeie,
A pus în el tot adevărul,
Sau poate-i doar a mea idee.

Când Dumnezeu mi-a scos în cale
Ochii tăi ca două smaralde,
Sub picături torențiale,
Inima-n dor a vrut să-mi scalde.

Când Dumnezeu mi-a dat iubirea,
Averea mea neprețuită,
În suflet mi-ai picurat mierea
Cu credința indefinită.

Când Dumnezeu îmi poruncește
Neîncetat să te iubesc
Şi mărul vieţii-mi îndulcește,
Nu pot să mă împotrivesc.

NICICAND NU E TARZIU!

,,Niciodată nu-i târziu''

Proverbul asta îl știu
Pe lângă alte o mie,
Şi nu este o prostie,
Este purul adevăr,
Astăzi, s-a mai copt un măr
Şi din copac s-a desprins,
Eu în palma mea l-am prins,
Atent l-am examinat
Cît era de minunat...
Şi culoarea m-a vrăjit
Dar nu mult , căci m-am trezit...
Mai de mult, a încercat
Să m-atragă, am cedat
Aromei şi formei lui
Dar o frunză-a vântului
L-a acoperit un timp,
L-am alungat în Olimp,
Vrând, nevrând şi l-am uitat...
Dup-o vreme măru-a dat
Din nou semne prin aromă
Căpătând o alta formă
Cu un înveliș mieros,
Strălucind aşa frumos.....
În razele soarelui
De-îmbăta aroma lui
Pe oricine şi orice,
Dar cu sufletul rece.
După ce a-împrăștiat
Aroma , s-a şi uscat
Peste numai două zile.
Peste încă două, vine
C-un miros îmbătător
Dar cu gust de trecător,
Aroma i-am savurat
Sincer şi m-a fermecat
Din nou, cum e firea sa;
-,,Vreau să cad în palma ta!''
Palmele le-am desfăcut
Să-l prind, însă am văzut
Că în pom era frumos...
Dar în palmă, găunos
Era, chiar dacă părea
Hrană pentru viaţa mea
Cu felul lui iubăreţ,
Mărul era pădureț
Şi gura mi-a străpezit...
Părea un măr aurit
Dar s-a dovedit a fi
Poleit doar pentru-o zi.
Aroma-i voi alunga
Pentru că în viața mea
Să mă consolez eu știu
Cu :,,NICICÂND NU E TÂRZIU!"