Mai mult vers decât mi se cuvine

 

 

 

M-am înțepat într-un vers

 încercând să-mi șterg o lacrimă

ce se chinuia să nu se nască,

tremurând ca marea între țărmuri.

Catargul lui s-a înfipt 

în buricul inelarului.

Sângeram un poem

despletit, 

dospit în flăcările dorului

de a-mi săruta degetele,

unul câte unul.

Lacrimile nu-mi mai curg simetrice,

ochii se întrec în metafore...,

care mai de care mai darnic,

care mai de care mai versificate.

unul lăcrimează vers alb,

celălalt rime bătătorite.

Ce s-ar fi întâmplat 

dacă aș fi avut mai mulți ochi 

decât mi se cuvine?

Cu ce fel de vers aș fi nins pagina vieții?