De-ar fi să fiu un fir de crin albastru,
Să-mi fii parfumul ce alungi suspinul
Cu glasul tău - fiorul unui astru -
Mi-aș răstigni în inimă tot chinul.
De-ar fi să fiu iubirea înghețată
În pieptul celor ce frâng răsăritul,
Aș înflori din ochii tăi, purtată
De-un dor nebun, ce-ntrece infinitul.
Ești sufletul ce-mi toarnă-n suflet soare,
Pe lacrima ce-a curs neîncetat
Când versul se așterne la-ntâmplare
Din călimara cerului visat.
Ești cel ce mi-a ucis lacrima tristă
Pe care o purtam în buzunar
La loc călduţ, un nufăr pe-o batistă,
Sub gerul iernii, rupt din calendar.
Ești ceea ce ar trebui să fiu
La brațul dimineților prezente,
Aprinde-mă cât nu e prea târziu,
Iar stelele, geloase, nu-s atente.
Postări
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
â , ă , î , ş , ţ , Â , Ă , Î , Ş , Ţ
Mă cam laud, nu-i aşa ?
Care e părerea ta?
Fii corect şi comentează
Ceea ce te deranjează!