Imperiul lacrimilor

Indiferent de ce-mi vei spune
Când stelele vor aţipi,
Voi ştii că din aceasta lume
Mi-am luat culoarea aripii.

Ştiu uşa când se va deschide
Deşi, nu crezi, eu ştiu deja
Că universul va decide,
Sub aripi te voi proteja.

Acum n-am timp, aşa se pare,
E prea târziu pentru tăceri,
Mă vei iubi la disperare
Cum am făcut-o şi eu, ieri.

Să mă urmezi, nu-i vremea încă,
Rămâi să mă iubeşti un pic
Ca pe o lacrimă de stâncă
Care nu ţi-a pretins nimic.

Voi fi acolo, printre stele,
Voi străluci din întâmplare
Când toate paginile mele
Vor deveni o alinare.

Mă voi plimba din rază-n rază
Să-ţi mângâi ochii-n seri ceţoase
Când luna rece, lent valsează
Prin amintirile frumoase.

Să-ţi sărut lacrima născută,
Probabil dup-un vis mărunt,
Şi-apoi în apă neîncepută
Să mă transform în amănunt.

Indiferent de ce-mi vei spune
Când stelele vor adormi,
Cu mine, lacrima apune
Pe-aleea-n care voi domni.