Aripi daca-as avea...

Aripi dacă-aș avea să pot și eu zbura,
Frunza dacă mi-ar crește să pot și eu pluti,
Sub tălpile tocite, nu mi-aș mai fisura
Sufletu-n nici o noapte, retina-n nici o zi.

Aripi dacă mi-ar crește, să zbor spre cer senin,
M-aș odihni pe râuri, cu roua m-aș hrăni,
Cu tălpile tocite n-aş călca prin venin,
Să-mi scald sufletu-n lacrimi, în noapte sau în zi.

Aripi dacă-aș avea, aș zbura doar spre tine,
N-aș putea să mă-abțin, vântul m-ar birui,
Sufletul nesecat doar ție-ți aparține
Din strop de vis din noapte până în miez de zi.

INTRE BINE SI RAU

În lumea mea visândă
Cu ochii-între-deschiși
Văd ceea ce se-întâmplă
Şi-alerg printre învinși,
Cu coatele-i împing
Pe cei invidioși ,
Prea lesne îi înving
Şi-ajung printre-arțăgoși ,
Nici aici nu-i de mine
Şi-alerg necontenit
Prin bezna fără nume
Şi fără asfințit.
La colţul cel din dreapta,
Fiind doar pieton
Atenţia-mi capta
Un capăt de sifon,
Sătulă de rafale
Şi de şoapte deşarte
Am alergat agale
Dar mult, mult mai departe...
Când gelozia zilei
Domnea necontrolată
Aidoma reginei
Pe față nespălată,
Am lăsat-o în urma
Fără vre-un compromis
Şi-efectul ei de turmă
L-am destrămat în vis.
Ne-judecând în grabă,
Am cerut ajutor
Dar curajul din salbă
Plecase voiajor
Cu un rucsac în spate,
Spre un tărâm de vise
Şi-am nimerit o noapte
Cu brațele deschise,
Care m-ademenea
Cu strălucirea lunii
Dar luciul și-l pierdea
În miezul săptămânii.
Confuză şi mirată
De răutatea lor,
Am hotărât de-odată
La mine-n dormitor,
S-aleg din firul acesta
Pe care am valsat
Să mă ridic cu vesta
Ce-n taina m-a salvat.
Între bine şi rău
Cu fruntea sus mă vreau,
Nu trec pe drumul tău,
Nu rămân şi nu stau.