Să-ți aud sufletul cum cântă

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Aş vrea să împletesc o lume
În care omul vid să fie
Scăldat în zâmbete şi glume,
De o culoare sidefie.

Aş vrea să torn în cupe gerul,
Să îl înec în fericire,
Să-i tălmăcesc în șoaptă zborul
Cu aripi albe de iubire.

Aş vrea să dau foc depărtării
Şi lacrimile să le-înec
În primul val din largul mării
Sau într-un lac adânc şi sec.

Aş vrea să fac din frunze floare
Şi trandafiri din mărăcini,
Să dau şi să mă simt datoare
Să scot durerile din spini.

Aș vrea să înțeleg mai bine
De ce renunți și te topești,
De ce te-îneci în lacrimi fine
Iar, viaţa ta nu o iubești.

Aș vrea să înțeleg iubirea
Ce o divinizezi acum,
Când lacrima și fericirea
Nu au loc pe același drum.

Aș vrea să îmi găsesc cuvinte
Să îţi alin amărăciunea,
Să-ți arăt pasul înainte
Dar, îmi lipsește-înțelepciunea.

Aș vrea să-ți dau ceva mai mult
Decât cuvântul ce se uită,
Să te alin când te ascult,
Să-ți aud sufletul cum cântă.

Dedicată din suflet, bunei mele prietene.

Cuvântul Argument

Greu mi-a fost să-not în viaţă
Printre valuri fără număr
Ce m-au lovit drept în faţă,
Nici n-am timp să le enumăr...

Greu mi-a fost să-not în lacrimi,
Strivită de stânci enorme,
Ce-au ascuns dureri şi pătimi
Îmbrăcate-n uniforme.

Greu mi-a fost s-alung ciulinii
Bărăganului infect,
Să-nlătur cu mâna spinii
Trandafirului select...

Greu mi-a fost să stau pe scaun
Fără firesc-ul spătar,
Miezul zilei lângă-un clawn
Mi-a lăsat un gust amar.

Greu mi-a fost să trasez clipa
Labirintului imens,
Am răzbit doar cu aripa
Tălmăcită peste vers.

Greu mi-a fost fără speranţă
Printre valuri fără număr,
Pentru prima dată-n viaţă
Simt că am primit un umăr.

Simt că s-a aprins lumina
Din pocal când am sorbit,
A căzut de-acum cortina,
Am un umăr, în sfârşit!

dedicată bunului meu prieten...