Unui biet anonim

Mi-e milă de tine, copac desfrunzit,
bătut de rugină şi ploi,
mi-e milă de tine, de cât ai urzit
s-arunci cu venin şi noroi!

Mi-e milă de tine, de ura ce-o porţi
în suflet lovit de-ntuneric,
păun fără aripi, atlas fără hărţi,
prezent biciuind preistoric.

Mi-e milă de tine, copac desfrunzit,
de clipele tale de chin!
Mi-e milă de tine, un biet parazit
cu muşchi la borcan, anonim.

Rămân un suflet

Ai ales să-mi torni otravă

Dintr-o cupă aurie

Iar acum, te dai bolnavă

Sperând că sunt o piftie.

Ai ales cu a ta mână

Sufletul să mi-l hrăneşti

Cu esenţă de furtună

Însă, n-ai să izbuteşti.

Ai ales de-acuma drumul,

Fără mine poţi zbura,

Eu rămân să port costumul

Pur, precum inima mea.

Aş bea ceva

Aş bea ceva, să m-amețesc,
Aș bea acum, în noaptea surdă,
Aș bea, nu să mă răcoresc,
Cine are urechi s-audă
Puţin îmi pasă, eu aş bea,
Puteți chiar să mă judecați,
Lichidul sfânt de catifea
Al dragostei, să mă iertați
De vreți cumva, de aveți chef,
Dar eu aş bea și nu puțin,
Fără să ies în relief
Cu vreun pahar plin cu venin,
Însă aș bea uitând că sunt
Numai un simplu trecător,
Un fir de praf bătut de vânt
Ce se topește de-al tău dor.
Aș bea din cupa cu suspine
Șampania iubirii noastre,
Să mă topesc de dor de tine
Zăcând mahmură printre astre,
Aș bea otrava zămislită
De gura ta fermecătoare,
Cu dragostea nemărginită
Aș bea cocktail a ta splendoare.
Aș bea lacrimile ce-au curs
În noaptea seacă, dureroasă
Ți-aș bea sărutul în deajuns,
Să-mi fie noaptea mătăsoasă.