Cu şi fără păcat

Nu vreau să aflu astăzi libertatea
de-a te purta printre nămeţi de dor,
m-am săturat să îţi despic dreptatea
în patru versuri frânte la izvor.

M-am săturat să răvăşesc oceanul
de vise, căutându-te-n zadar,
nu vreau s-aud cum curge-n mine anul,
să îţi descriu suspinul legendar.

M-am săturat să-mi pun pe suflet gheaţă
din flacără să ies, m-am săturat,
nu vreau să te mai vreau întreaga viaţă
iubindu-te cu şi fără păcat.

Nu vreau să-ţi mai înlătur amintirea
în fiecare zori de zi plângând,
să smulg din gheara morţii nemurirea
păstrându-te ca pe-o icoană gând.

Am luat Luna la goană

Am luat Luna la goană,
De pe cerul meu să plece...
Îmi şoptea c-a fost o toană,
C-ai fi doar un suflet rece
Cu ochi verzi şi mincioşi...

Am luat Luna la goană
De pe-al meu cer să se ducă...
Îmi tot spunea că-n capcană
De dragoste, mă usucă,
Ochii tăi misterioşi...

Am luat Luna la goană
De pe-al meu cer să se spele
Cu licoarea-mi de pe geană,
Cu misterul dintre stele
Să revină-n zori ceţoşi.

În feliuţe-am tăiat-o
Şi-am gustat din ea o noapte,
Strălucirea i-am pictat-o
Doar cu ale tale şoapte
Şi-ai tăi ochi miraculoşi.

Am luat Luna la goană,
N-am vrut să o mai privesc
Doar ochii tăi şi-o icoană
Sufletul îmi încălzesc,
Redându-mi zori luminoşi.

Am luat Luna la goană
Cu-amintirea-ţi în desagă,
Într-o lume marţiană,
Am visat o noapte-ntreagă
Că ne iubeam, păcătoşi...