O geană de lumină în palmă mi-a pătruns
Prin miez de noapte sumbru, vindecând orice rană,
Iar pescăruşul care mă striga îndeajuns
Deşi, uitasem parcă, de-un timp şi cum mă cheamă,
Pe-o aşchie de Lună îmi legăna menirea
Terorizând apusul cu zorii mei aprinşi,
Picura strop de suflet reinventând iubirea
Şi-o arunca spre mine cu ochii-ntre deschişi.
Din noaptea fără margini, strop cald dintr-o cascadă
M-a răpit de pe bolta plină de nori hidoşi,
Ascunzând o furtună în simpla acoladă
Pe aripi renăscute din ochii tăi frumoşi.
Duioase braţe calde îmi alinau destinul,
Arome de iubire împrăştiind mereu
În stropi magici de ploaie sărbătoream festinul
De-a dărui iubirea dată de Dumnezeu.
Postări
