Te iubesc şi am greşit

Ai vrut să pleci, nu te-am oprit,
Cuvântul magic n-am rostit,
Să mă săruţi, să mă mângâi?
Cum să rostesc oare "rămâi!"?
Deşi zdrobeam pe loc iubirea
Cu tălpile şi nici privirea
Din jos n-am putut ridica,
Simţeam cum se va dărâma
Castelul cel clădit în vise,
Iar felinarele aprinse
Se stingeau făr-o adiere.
Sleită de-atâta durere
Nici un sărut nu am putut
Să-ţi dăruiesc, am priceput
Că orice-aş spune, sau aş face,
Din drum nu te mai pot întoarce.
Câteva note muzicale
Mi-ar fi-îmblânzit gânduri tribale?
Grăbită, le-am îndepărtat.
Lacrimile mi-ar fi brăzdat
Obrajii subţiaţi de ele
În clipele cele mai grele
Din zori, din vis când mă trezeam
Lângă un gol şi te doream,
Ceaţa m-a-nvăluit grăbită,
Mintea mi-era mai zăpăcită
Decât mi-aş fi imaginat,
Totu-a luat foc când mi-am jucat
A trei-a carte-a vieţii mele,
Pierdută-n noaptea fără stele
C-un fir de Lună atârnat,
Am rănit, nu te-am sărutat,
Deşi-mi doream la disperare.
Cui să-i mai spun ce mult mă doare?
Cine-ar mai crede în iubire
Când îi vorbeşti de despărţire?
Tu ai plecat, eu am rămas,
Am distrus tot, doar cu un pas
Dar, liniştea n-am să-mi găsesc
Din simplu fapt că: te iubesc!
Enorm de mult, imens, curat!
M-am prefăcut, e-adevărat,
C-am să te uit, c-am să te pierd
Dar, vreau să mă strângi iar la piept!
Oricât ai fi de bolnăvior...
Mi-e dor de tine, mor de dor!
Dragostea mea e mult mai mare
Decât o gripă, ştiu că doare
Cuvântul care l-am rostit,
Dar, te iubesc !şi am greșit.