Verdele din ochii tăi

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Sunt vis, în noaptea înghețată
În flăcări albe te cuprind
Cu galbenul de altădată
Din spicul dulce, aburind.

Sunt un portocaliu sălbatic
Al soarelui pictat sub nori,
Sunt roșu, stins într-un jăratic
De nesfârșitele ninsori..

Sunt cer senin pictat de stele
Într-un albastru infinit,
Zbor bleumarin de pagini grele
Într-un cuprins nedeslușit.

Sunt verdele din ochii tăi
Ce-mi dau fiori neașteptați
Să uit de anii negrii, grei,
De curcubeu, azi, camuflați.

Veşnicul curcubeu

Prin albul purităţii te-am întâlnit, spre seară,
După o picătură, totul în roz vopsit
S-a-ngalbenit de teamă că viaţa-i acrişoară
Şi-n roşu-violet sufletu-ai învelit,
În zbor de Voroneţ m-ai purtat peste noapte,
Cu Luna cea sfioasă trupul mi-ai luminat,
Am devenit văpaie de verde între şoapte
Când ploaia rătăcită paşii ne-au adunat,
Încerc s-adorm iubirea în aşternut albastru,
Să te-ascund printre vise de-un rece bleomarin,
Dar amintirea caldă mi-a pus deja sechestru
Mă scaldă neîncetat în lacrimi de carmin,
Când te pictez în noapte cântându-ţi somn uşor
Pământul se deschide cu un maro murdar,
Mă-nghite negrul veşnic cuprinsă de-al tău dor
Şi mă trezesc iar zorii nescrişi în calendar.
În ploaie m-ai învins, precum un Prometeu
Te voi uita vreodată, nori vor mai colinda,
Dar tu rămâi în suflet, veşnicul curcubeu
În cerul vieţii mele, nu te pot scufunda.