Prin albul purităţii te-am întâlnit, spre seară,
După o picătură, totul în roz vopsit
S-a-ngalbenit de teamă că viaţa-i acrişoară
Şi-n roşu-violet sufletu-ai învelit,
În zbor de Voroneţ m-ai purtat peste noapte,
Cu Luna cea sfioasă trupul mi-ai luminat,
Am devenit văpaie de verde între şoapte
Când ploaia rătăcită paşii ne-au adunat,
Încerc s-adorm iubirea în aşternut albastru,
Să te-ascund printre vise de-un rece bleomarin,
Dar amintirea caldă mi-a pus deja sechestru
Mă scaldă neîncetat în lacrimi de carmin,
Când te pictez în noapte cântându-ţi somn uşor
Pământul se deschide cu un maro murdar,
Mă-nghite negrul veşnic cuprinsă de-al tău dor
Şi mă trezesc iar zorii nescrişi în calendar.
În ploaie m-ai învins, precum un Prometeu
Te voi uita vreodată, nori vor mai colinda,
Dar tu rămâi în suflet, veşnicul curcubeu
În cerul vieţii mele, nu te pot scufunda.
Postări
