Teamă de întuneric

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.

Nu e barcă, nu-i vapor,
Nici o navă oarecare,
Cred că s-a născut din dor
Și din lacrimile-amare.

Nu-i un vas de croazieră,
Nici un puf de păpădie,
Praful de pe etajeră
Sau doar vântul ce adie.

Nu-i un vis pictat de mine
Într-o noapte fără stele,
Cred că a ieșit, în fine,
Soarele-n clipele mele.

Peste valul lui plutesc
Într-un soi ciudat de haină,
Mi-e teamă să mă trezesc,
Să nu-îngheț în plină iarnă.

Să nu-înlătur fericirea
În care m-ai inundat,
Ţin la pieptul meu iubirea
Ca pe-un trofeu minunat.

Îmi e teamă să clipesc,
Mi-e teamă să fac un pas,
Nu cumva să mă trezesc
Din acest fraged popas.

Mi-e teamă să mă gândesc
Că visez sau am visat,
Știu sigur că te iubesc
Și-n lacrimi te-am așteptat.

Mi-e teamă să-i gust savoarea,
Să trăiesc clipa din plin,
Să nu mă înghită marea...
Mi-e teamă de-al meu destin!

Nu e teama de-ntuneric,
Nici de-a pierde infinitul,
Sentimentu-i mai puternic
Parcă mi-a sosit sfârșitul.

S-au sfârșit nopțile-n care
Îmi doream să te alint?
Trăiesc viaţa următoare?
Asta e ceea ce simt?

Mi-e teamă mâna să-întind
Prin ocean să izbutesc
Echilibrul să-l disting,
Știu doar că plutind, iubesc.

Remember

Pe perne ţuguiate n-am vrut să mă ridic
Mizând pe moştenirea străbunilor plecaţi,
Am măturat ţărâna, fără să mă-mpiedic
De stoluri arogante; ieftini şi agramaţi,

Mi-am şlefuit aleea curat şi cu răbdare
Furând numai cu ochii, din paginile dalbe,
Acurateţea clipei n-am scăldat-o-n uitare
Deşi mi-am hrănit viaţa cu destule nopţi albe.

Şerpi veninoşi şi ageri mi-au tot umplut paharul
Răpindu-mi libertatea de a mă exprima
Mi-au ucis visul fraged, înlănţuind coşmarul
Pe gâtul neputinţei vrând a mă decima.

S-au înclinat mesteceni să-mi soarbă demnitatea,
Mi-au smuls aripa-n zbor corbii neîndurători,
Îmi păstrez echilibrul şi verticalitatea
Doar cum dictează Cerul, prin crivat şi ninsori.

Sunt salcie ascunsă de ochii reci ai vieţii
Stejar neînfricat la margine de drum,
Mă spăl pe ochi de lacrimi cu roua dimineţii
Să pot atinge cerul urcând pe munţi de scrum.