Vorbe incolore

 

 

Rătăcesc de ceva zile
Printre nori, să înţeleg
Cum, căldura unei file
Mă ajută să aleg?!?

Cuvântul meu, cum răneşte,
Când e adevărul pur?!?
Nu ridică, nu striveşte,
Nu priveşte împrejur...

Mai degrabă se ascunde
Sub cerneală şi condei,
Decât să lovească unde
Se pudrează cu mujdei.

Mai degrabă se transformă
Într-o apă curgătoare
Decât să adopte formă
De minciună-atrăgătoare.

Mai degrabă lăcrimează
Rugând Cerul să ignore
Ceea ce numai şochează,
Vorbe, vorbe incolore...

Cuvântul meu fierbe-n cupe
Nu se strecoară prin lavă,
Curge lin, nu se-ntrerupe
Să se îmbibe cu otravă.