Sub clar de lună

Aplauzele nu mai contenesc,
Din ele-mi fac potecă despletită,
Resping izbânda drumului grotesc
Sub haina scurtă, veşnic netivită.

Răsfrâng gânduri firave pentru orbi,
Aprind lumina punţilor trecute,
Ca-ntr-o caniculară eră să mă sorbi
Din clipele-ngheţate, neştiute.

Mirific mă ridic la buza vieţii
Să despletesc silabe bâlbâite
Izbind dicţionarul dimineţii
De-un răsărit înrourat, cuminte.

Actorul s-a desprins de scena goală,
Triumfător crezând că i-a fost rolul
Trântind cu uşa-n lacrima letală,
Acum vânează virgula, cu solul.

Cuprind cu braţele rănite răsăritul
Îngemănând un val de chibzuinţă,
Cu dragostea ce-nvinge infinitul,
Să-ţi împresor suav a ta fiinţă.

Sub pavăza realităţii simple
Dorinţe neştirbite năpădesc,
Iscând altarul lacrimilor ample
Din dorul aprig, supraomenesc.

Citeşti în ochii mei tăcerea arsă
Ca şi când ceru-a scris nedescifrat
Cu gheara fumegândă ca o farsă,
Mizând pe-un curcubeu imaculat.

Mă completezi în vreme de restrişte
Cu mângâieri, furtuni catifelând,
Nebănuind cât poate să mă mişte
O simplă adiere pusă-n gând.

O lacrimă fierbinte se mai zbate
Pe-obrazul nostru prea îndestulat,
O împărţim la doi, trecând de noapte
Să răsădim un soare pe-nserat.

Misterios te caut printre stele
Când luna-ncearcă să mă limpezească,
Te regăsesc strângând visele grele
Cu braţul drept şi-o grijă îngerească.

Istorisesc lăuntrice dorinţe
Fără perdeaua bine apretată,
Îngăduind vechilor cunoştinţe
Să-mi sfătuiască inima ciudată.

Sunt sus, pe norul meu de altă dată,
Mai pot încă zbura dintre nămeţi,
Va plânge cerul, pentru voi, îndată,
Sătul de-atâtea pietre şi săgeţi.

Firească-mi este crunta nepăsare
Sub goana voastră de-a mă deforma,
Nicio secundă acră nu mai doare,
Istoria nu se va repeta.

Iubirea poate naşte clar de lună
Şi curcubeul poate reveni
Fiindcă iubesc enorm, ca o nebună
În ritmul  neştirbit al inimii.

Publicată în antologia : Romeo şi Julieta la Mizil
ediţia a-IV-a