Testament

Eu nu am totul la picioare, Nici nu-mi doresc așa un chin, Pășesc în lumea asta mare Pe-alei trasate de destin. Nu vreau nimic din visul tău, Eu port în mine dragostea Și-i mulțumesc lui Dumnezeu Pentru ceea ce pot vedea.


Pe perna mea de piatră
Aş vrea să-mi desenați
O lacrimă albastră,
Din norii parfumați
Cu visele pe care
Încercam să le-ating,
Zburând pe lângă zare
Tributul să-mi înving.

Sub haina mea de vreascuri
Să-mi șlefuiți dorințe,
Păstrate în adâncuri
Și lan de suferinţe,
Topite fără larmă
Sub flăcări nevăzute,
Smulse dintr-o alarmă
A gândurilor mute.

Să-mi dăltuiți speranța
Pe piatra funerară,
Când în sfârșit vacanţa
Dup-o viaţă amară,
S-a instalat zglobie,
Zâmbind în colţul gurii,
Din creștet în călcâie
Și-n pieptul picăturii.

Să-mi modelați din ceară
O inima topită,
Să scot capul afară
În lumea împietrită,
Când vântul vrea să zbiere
De dorul primăverii,
Să ung strofa cu miere
La începutul serii.

Să-mi întind aripi zvelte
Pe flăcările reci,
Cuvintele în trepte
Și versul pe poteci.
Să las putere-n muguri
Din paginile mele
Lacrima din adâncuri
Să zburde printre stele.