Ţi-aş fi

Pe un câmp plin de splendoare
Te-aş fi transformat în vers,
Cântat de-o privighetoare
Minunând un Univers,
În fluture rătăcit
Peste roua dimineţii,
Din poemul sărăcit
De amărăciunea vieţii,
Ţi-aş fi dăruit căldura
Soarelui nepieritor
Pe un ţărm ce-ngroapă ura,
Printre valuri călător,
Ţi-aş fi dăruit elanul
Vulturilor peste munţi,
Invadând chiar şi oceanul
Îngeraşilor desculţi,
Ţi-aş fi destrămat mâhnirea,
Tainică, ce-o porţi în tine
Şi ţi-aş dărui iubirea
Până-n veacul care vine.

Eşti minune-n Univers
Fără semne de întrebare
Îmi transformi viaţa-ntr-un vers
Dându-i clipei o valoare.

În două părți am tăiat Universul

În două părți am tăiat Universul,
Am alungat în spate nedreptatea,
Am contopit c-un fir de dor cuvântul,
Și-am dăruit din dragoste tot versul.
Am alungat pe plan secund cetatea
Ce o clădisem limpede cu gândul,
În două părți am tăiat infinitul
Ți-am dăruit și ție jumătate,
L-ai aruncat de la-nălțimi imense
A expirat de-acum abonamentul,
Ofeream zorii, ai ales doar noapte
La infinit sunt două Universe,
Deși puteam s-alegem din cuvinte
Fără a căuta-n dicționare
Să fi pe veci doar Universul meu,
Eu Infinitul tău cel dinainte,
Dar ai ales o altă-înfățișare
Tu vulturul, eu un mic Prometeu.